Mântuirea vine de sus: despre har, libertate și limitele intervenției omeneștiMântuirea nu este monopolul niciunei religii, națiuni sau dogme. Ea este darul Celui de Sus, oferit tuturor sufletelor – nu după naștere, rang sau riturile exterioare, ci după înțelepciunea divină, care „îi cuprinde pe toți și pe toate”, așa cum Citește mai mult…
Mântuirea nu e în mâinile noastre(sau: Toți vom fi mântuiți – dar nu de voi, și nu la comanda voastră) M-am întrebat ani de zile dacă oamenii se pot mântui singuri.Dacă eu pot face mai mult pentru altul decât pentru mine.Dacă e datoria mea să-i salvez pe cei care nu Citește mai mult…
Despre limitele ajutorului și imposibilitatea mântuirii forțateCum poți corecta un efect fără să cunoști cauza? Este o întrebare simplă, dar devastatoare pentru cei care aleargă prin lume dorind să ajute. Ajutorul fără înțelegerea întregului context poate deveni, în mod paradoxal, o formă subtilă de violență.Numai acela care este capabil să Citește mai mult…
Nu poți salva pe nimeni cu forța”(sau: „Cum am învățat să mă dau la o parte ca să nu stric ce n-am înțeles”) Am vrut să ajut.Din inimă. Cu tot ce aveam.Dar într-o zi am înțeles o întrebare care mi-a rămas ca o rană deschisă în suflet:Cum poți corecta efectul, Citește mai mult…
Ce-am învățat din tot ce n-a mers(sau: Cum m-am încăpățânat să cresc, chiar și când totul scădea) Am vrut să fac bine.Și uneori, chiar am făcut.Dar repede am învățat că binele nu e garantat.Mai ales când îl faci cuiva care nu-l cere.Cine face un serviciu unui ticălos comite o dublă Citește mai mult…
Cum am fost prost cu toată înțelepciunea din lume”(sau: Ce folos să știi drumul, dacă tot mergi pe lângă el?) Monolog (persoana I, ton autoironic, sincer, amar, dar eliberator):Am citit mult.Am știut multe.Am dat sfaturi. Am vorbit frumos.Și totuși… am fost prost.Nu prost din lipsă de cunoștință sau cunoastere.Ci din Citește mai mult…
Cum am învățat să fiu înțelept fără să par nebun
M-au întrebat, într-o zi:
„Cum se recunoaște un om înțelept?”
Și le-am spus: nu după ce spune în piață.
Acolo nu vorbește cu vocea lui, ci cu vocea prostiei generale.
Iar înțeleptul adevărat… știe când să tacă.
Știe că uneori, cea mai mare știință e să nu știi. Sau să te prefaci.
Mi-a luat o viață întreagă să învăț asta.
Că nu tot ce e adevărat trebuie spus.
DEMOCRAȚIE
De obicei traducem cuvântul “democrație” ca “puterea poporului” (în greacă, “demos” – “oameni”, “kratos” – “putere”). Dar în greacă, “oameni” este atât “ethnos” (națiune) cât și “laos” (populație), dar nici etnocrația, nici laocrația nu sunt menționate în literatura greacă veche. De fapt, democrația nu este domniatia poporului. Democrația este regula cetățenilor cu drepturi depline. Cei cu drepturi depline erau cetatenii ce erau liberi si detineau sclavi. Cu cat mai multi sclavi detineai, cu atat ,,cratos-ul tau era mai mare.
Democrație și Drept . În democrațiile antice, nu toată lumea avea drepturi depline (adică nu toată lumea aparținea demos-ului). Sclavii au fost complet lipsiți de drepturi de autor. Liberții și barbarii străini au fost grav încălcați asupra drepturilor lor civile și, desigur, nu aveau drepturi politice. Nici femeile născute libere nu aveau drepturi politice, dar își puteau exercita drepturile civile, precum: să dețină proprietăți, să o moștenească, să meargă în justiție etc. vârstă.
Dar a existat un alt strat foarte semnificativ de eleni adulți născuți liber, care, totuși, nu aveau nici cea mai mică relație cu demosul și, în consecință, cu democrația. Acestea sunt “meteks”, adică exilați. (Ar fi mai corect să spunem ” metoiki” – din grecescul “metoykos”, dar nu le place să transcrie acest “oh” în limbile moderne și de obicei scriu “meteks”, așa sună în greaca modernă. .) Orice cetățean cu drepturi depline care nu locuia în polis-ul său (să zicem, un atenian în Corint), pentru că avea drepturi depline numai în limitele polis-ului său și chora (zona rurală) a acesteia.
(mai mult…)
Despre virușii mentali care sunt, de fapt, mult mai periculoși decât virușii malware
Cumva, am folosit din nou expresia „virus mental” (desigur, într-o discuție despre Ucraina), și interlocutorul meu a întrebat brusc: folosești această metaforă doar așa sau sugerezi că există un fenomen real care poate fi numit astfel?
M-am gândit și am realizat că trebuie să explic gândul meu despre virusul mental și, prin urmare, să scriu un articol, care să facă lumină câtuși de puțin în acest subiect.
Iată ce i-am răspuns.
Ei bine, în primul rând, conceptul de „virus mental” poate fi folosit ca model pentru a descrie și înțelege fenomenele pe care le observăm pe fronturile războiului informațional. Ceea ce se întâmplă în Ucraina, la fel ca și în timpul Primăverii Arabice, primului Maidan din 2004, Protestelor din Bolotnaya din 2012, Perestroikăi din 1985-1991, seamănă foarte mult cu o epidemie și poate fi destul de bine descris de modelul de infectare, contagiune mentală.
(mai mult…)
Universul se repetă pe sine înăuntrul său de un număr infinit de ori. Am ajuns la această concluzie în urma cercetărilor mele. Îmi aduc aminte de textele sacre ale multor popoare, unde se spune că Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea Sa, că S-a divizat de nenumărate ori și noi, ca părți ale Sale, suntem un instrument pentru auto-cunoaștere.
Putem face o analogie cu conceperea unui copil. La început este spermatozoidul, care încearcă să se extindă în lumea exterioară, apoi devine o celulă fertilizată, care începe să se dividă și numărul celulelor crește tot mai mult. Treptat se formează organe și țesuturi separate. Acestea devin din ce în ce mai elaborate și detaliate. Și când organismul este suficient de format, este expulzat din uterul mamei.
Cred că viața noastră umană este aproximativ la fel ca dezvoltarea unui făt în corpul mamei. Când ajungem la o maturitate suficientă, ne apropiem de nivelul de evoluție al ființei în interiorul căreia creștem, iar aceasta ne va împinge în lumea exterioară, unde vom parcurge din nou aceleași etape de dezvoltare ca viață umană, dar la un nivel fundamental nou.
(mai mult…)