Casele noastre, apartamentele noastre, sunt din ce in ce mai mari dar in acelasi timp, familia este din ce in ce mai mica. Dorim sa locuim in spatii mari, dar in acelasi timp, nu dorim o familie numeroasa.
Avem din ce in ce mai mult confort, dar din ce in ce mai putin timp liber. Avem din ce in ce mai multe facultati si diplome, dar tot mai putina gandire sanatoasa, logica si rationala. Dobandim tot mai multa cunoastere, dar obtinem tot mai putina cugetare, meditatie, ratiune. Avem din ce in ce mai multi specialisti, dar si probleme din ce in ce mai multe.
Mai multe medicamente si mai putina sanatate. Noi am facut o cale lunga de la Pamant pana la Luna si invers, dar in acelasi timp ne este greu sa trecem strada pentru a ne intalni si discuta normal si omeneste cu vecinul. Am creat o multime de computere pentru pastrarea si copierea unui volum imens de informatii dar in acelasi timp, comunicam din ce in ce mai putin unii cu altii. Noi am castigat in cantitate dar am pierdut in calitate.
Televizoarele devin din ce in ce mai subtiri si mai inteligente, iar oamenii din ce in ce mai grasi si ignoranti. In cateva minute, putem sa vedem ce se intampla in orice colt al lumii, dar suntem aproape orbi si nu vedem ce se intampla chiar sub nasul nostru, in propria tara. Suntem din ce in ce mai atenti la alti oameni si ne vedem pe noi insine din ce in ce mai rar.
Avem mii de „prieteni” in retelele de socializare, dar in acelas timp nici macar un prieten adevarat, si astfel cu mii de prieteni in retea, ajungem tot mai singuri. Multi isi doresc sa ii ajute pe altii, sau sa salveze lumea, dar in acelas timp nu sunt capabili sa se inteleaga si sa se salveze pe ei insisi. Ne uitam la din ce in ce mai multe filme si ramanem cu din ce in ce mai putine experiente proprii. Devenim din ce in ce mai perversi, grabiti si aroganti dar in acelas timp, ne speriem si nu stim ce sa credem atunci cand in fata noastra apare un om normal.
Societatea este aparent din ce in ce mai democratica, creste libertatea de exprimare, dar in acelasi timp creste numarul depresiilor, tulburarilor si a bolilor psihice. Interesele noastre fata de altii, cresc de la un an la altul si tot atat de rapid scade iubirea si intelegerea fata de altii. Numarul televiziunilor se inmulteste tot atat de mult cum creste numarul spalatilor pe creier, dezinformatilor si ignorantilor.
Pe internet gasesti informatii legate despre sex si sexualitate, incat fiecare ar putea deveni un psihosexolog, dar educatia sexuala a poporului este exact ca acum 200 de ani. Toti vorbesc despre sex, sexualitate, feminitate, dar in acelasi timp, numarul impotentilor si frigidelor creste si intinereste.
In scoli se preda educatia sexuala, dar in acelasi timp, copiii incep viata sexuala la varste din ce in ce mai fragede.
Suntem din ce in ce mai interdependenti, dar in acelasi timp, mai degraba luam apararea unui caine decat unui om.
Am auzit oameni care sunt foarte revoltati ca in Ucraina sau in alte tari in care exista conflicte armate mor animalele, dar n-au pomenit niciun cuvant despre moartea copiilor si oamenilor.
Toti vorbesc despre intoarcerea la natura, dar in acelasi timp tot mai multi inteleg acest lucru ca iesirea la un gratar la marginea padurii.
Depunem din ce in ce mai mult efort fizic in salile de sport si din ce in ce mai putin efort in „salile de agrofitness”, adica CAP-urile agricole sau propria gradina.
Suntem din ce in ce mai mult preocupati de cum aratam, de cum aparem in fata altora, decat de cum suntem cu adevarat in interior.
Oamenii vorbesc din ce in ce mai mult si isi expun parerile referitor la orice, dar in acelasi timp au mai putine argumente.
Gasesti din ce in ce mai multi oameni cu care poti vorbi vorbe si cu mult mai putini oameni cu care poti avea o discutie calma, argumentata, ce se bazeaza pe dezbatere stiintifica.
Oamenii vorbesc din ce in ce mai mult, dar spun din ce in ce mai putin.
Votam reprezentatnti tot mai des si suntem reprezentati tot mai putin.
Traim in timpul alimentatiei rapide, dar si al asimilarii lente. Oamenii sunt tot mai inalti, dar nivelul moral si spiritual este tot mai mic. Traim timpuri in care atat de multe lucruri sunt dincolo de geam si atat de putine in camere. Inca nu se stie deloc daca mergem noi oare spre ceva mai bun, mai sanatos, mai spiritual, moral, etic si estetic.
Odata, un batran trecut prin viata si incercat de aceasta imi spunea ca el vede cum lumea se strica si ca nu i-ar parea rau deloc daca cineva ar pune punct acestei lumi, apoi totul sa inceapa din nou de la 0. Aproape ca isi dorea sau visa ca aceasta lume sa fie distrusa si sa scape foarte putini, dar alesi si care sa reconstruiasca o noua lume. Total noua. In care oamenii sa mearga catre Dumnezeu, prin tot ceea ce fac, nu sa il coboare pe Dumnezeu la nivelul lor de intelegere, sa il personifice si sa se raporteze fata de el ca fata de un Mos Craciun ceresc.
Atunci nu am fost de acord cu batranul, deoarece, el mai spunea ca lumea asta s-a umplut de prosti, de idioti si imorali care nu il cunosc nici pe Dumnezeu, nici viata. Lumea e plina de oameni, spunea el, care stiu doar sa emita o multime de pretentii, mofturi, dorinte, dar nu stiu mare lucru despre cum sa le realizeze si a se implini pe ei insisi ca oameni.
Au trecut cam 15 ani de atunci. Batranul a murit, iar eu acum stau si ma gandesc. Dar daca avea dreptate?!
Anatol Basarab.
