De ce bărbații spun că femeile sunt mercantile?

De ce bărbații spun că femeile sunt mercantile?

– Anatol, de ce crezi tu că bărbații spun că femeile sunt mercantile?
– Nu cred. Eu știu.
– Dar hai să facem un experiment. Îți dau două situații, tu doar răspunde repede și sincer. Poți?
– Desigur. Sinceritate e tot ce ne-a mai rămas.

Situația 1:
Soțul tău vrea să înceapă o afacere. Ia un credit din bancă.
Ție nu-ți place ideea, ești total împotrivă.
După un an, divorțați.
Afacerea a dat faliment.
Creditul trebuie returnat.

Întrebare: Tu plătești jumătate din credit?

– Ce? Normal că nu. A fost ideea lui. Eu am zis de la început că nu-i bine. Eu nu am semnat nimic.

Situația 2:
Exact la fel: el pornește o afacere în timpul căsniciei, cu credit de la bancă.
Ție nu-ți place. Ești tot împotrivă.
După un an, divorțați.
Doar că de data asta… afacerea merge strună. E un succes imens.

Întrebare: Tu ceri jumătate din afacere?

– Evident! A fost începută în timpul căsniciei. E legal. Am dreptul meu.

Și atunci mă întrebi, de ce zic bărbații că femeile sunt mercantile?

Pentru că exact ca în povestea asta:

– Dacă dă greș, „a fost ideea lui”.
– Dacă reușește, „e și meritul meu”.
– Dacă pierdem, să piardă singur.
– Dacă câștigăm, împărțim frățește… doar banii.

Acesta nu e parteneriat. Nu e iubire. Nu e nici dreptate.
E speculație emoționalo-juridică cu față umană și buzunar larg.

Și da, e 100% legal.
La fel cum și șantajul emoțional e legal.
La fel cum și ipocrizia e legală.
Dar nu înseamnă că nu pute.

Iar Anatol zice simplu, fără ură:
– Nu-i nimic. Nu vreau să mă răzbun.
Doar să nu mă mai întrebe nimeni de ce am devenit sceptic. Sau singur. Sau rece.

Pentru că în lumea asta, nu bărbații au încetat să creadă în iubire.
Ci au început să creadă în notari.

Anatol Basarab.