IERARHIA – Taina Celor Dintâi

IERARHIA – Taina Celor Dintâi

I. Despre Atributele Dumnezeirii

Cunoaște atributele Sfintei Treimi ca Domn Suprem:
Domnul nu este o Ființă, ci Ființarea însăși, fără început și fără sfârșit.

Sfera Timpului — atribut al lui Dumnezeu —
aceasta este Dreapta Puterii, prin care se exprimă ordinea în devenire.

Raza Spațiului — atribut al Diavolului —
aceasta este Sceptrul Hotarului, cu care sunt trasate formele în Lumină.

Cele două jumătăți ale Sferei,
tăiate parcă în miez de Raza cea Străpungătoare,
alcătuiesc Atributul Domnului.

Este Coroana, pecetluită prin Cruce —
Crucea fiind Întâlnirea polarităților,
unirea neamestecată a contrariilor în Ființă.

Această Diademă este unirea dintre Dumnezeu și Diavol:
Dreapta și Sceptrul,
amândoi ținuți de Împăratul nevăzut,
al cărui Nume este Os — Axa, adică Domnul Cel de Sus.

II. Voia și Legea în Treime

Coroana Împăratului, cununa Sa tainică, este Voia de a rândui,
de a conduce nu prin constrângere, ci prin sens.

Prin urmare – în Treime nu este egalitate, ci armonie ierarhică.
Aceasta nu e injustiție, ci rânduială a rostului.

Fiecare are locul său, iar în Unul, toate locurile devin întreg.

Trei întru Unul – Arhitectura Lumii

Treimea este Ființă și Mișcare.
Ea este Lege vie, nu statică.

• Domnul – Dincolo-de-Lege, Absolutul nemanifestat, Neatinsul,
• Dumnezeu – Sub-Lege, Adevărul, Cel ce zidește în limite,
• Diavolul – Legea, Idealul, Forma care îmbracă duhul.

Aceasta este Imaginea Cea Una:

• Domnul – Treimea originară, tăcută și nediferențiată,
• Dumnezeu – Creatorul, Cel care Su-Zidește,
• Diavolul – Arhitectul, Cel care Co-Zidește, adică desăvârșește prin opoziție.

III. Simbolul O: Vidul, Raza și Axa

Numele Domnului este simbolic:

• Mai întâi: O – Vidul Originar,
• Apoi: Os – Raza care iese din Vid, Axa verticală a Lumii,
• Apoi: Od – Conștiința din Os, mișcarea întru întreg.

Unul este în Celălalt, iar toate sunt Una
în Moara Domnului, unde totul se rotește fără început și sfârșit.

Ființele Suverane – Chipul Omului Ceresc

Domnul este SamO – El Însuși, Desăvârșitul.
Sub El, ierarhia curge firesc:

• Sam-ET – Bărbatul, purtător al Puterii Rațiunii,
• Sam-KA – Femeia, purtătoare a Creației și a Formei.

Aceasta este Treimea în Om,
în care nu fiara domină, ci făptuitorul zidește.

IV. Despre Persoane, Obicei și Moarte

Os este Sam, și Sam este Os:
Axa devine Persoană, iar Persoana devine Centru.

Cei dintâi sunt jumătăți ce caută întregul —
în Os, fiecare este întreg doar în oglindirea celuilalt.

Toți cei din Treime sunt deosebiți:

• Deosebit = separat pentru o lucrare,
• Special = altfel decât ceilalți, cu lucrare unică.

Cel ce nu e deosebit e obișnuit –
parte a masei, prizonier în Obicei.

Obiceiul este sistemul fără suflet,
care vine din „Oba” – adică mulțimea fără direcție.
Obiceiul aduce armonie aparentă, dar duce spre moartea vie.

Cel OsObit nu e obișnuit, ci este:

• Trimis din Lucrare,
• Propriu, Apropiat, Recunoscut,

Toți cei din Treime sunt speciali și ai Aceluia.

Drepturile Spiritului – Cunoaștere și Putere

Toți sunt imagini, oglinzi ale lumii arhetipale.
De aceea:
Fiecăruia – ceea ce i se cuvine.

• Adevărul – este pentru cei ce îl caută:
  lor li se dă Timp pentru a vedea.
• Idealul – este pentru cei ce îl doresc:
  lor li se dă Spațiu pentru a construi.
• Esența – este pentru cei ce o cunosc:
  lor li se dă Putere pentru a conduce.

Cei care cunosc Esența nu mai caută.
Ei primesc de la Domn Timpul și Spațiul,
ca să guverneze, nu prin forță, ci prin sens.

Aceștia sunt Cunoscătorii,
Nobilii,
cei bogați în Cunoaștere.

Ei sunt os din Os, duh din Duh,
și lumii întregi îi sunt temelie și suport.

Cuvânt de Încheiere – Ierarhia Vie

Ierarhia nu este jug, ci Cântare a Ordinii.
Nu există jos sau sus,
ci doar locul unde lucrarea ta rodește.

Fiecare este o cheie,
și numai împreună, toate deschid Ușa Celui Nevăzut.

Astfel, Domnul se arată în toate,
iar Omul – învățând să cunoască ordinea –
se regăsește întru El.

Anatol Basarab.