Nu!

Nu, bărbatul nu este bancomat, nici psiholog și nici clovn pentru distracția ta. Vrei adevărul? Bărbatul nu e obligat să dovedească în mod constant că merită iubire. El deja este demn de iubire doar pentru că este el. Nu trebuie să te surprindă zilnic. Nu e dator să-ți ghicească gândurile, nu este obligat să-ți vindece traumele din copilărie, nu e salvatorul tău personal, nici animatorul tău, nici terapeutul tău. El este doar un om – un bărbat – și și el are nevoie de căldură, liniște, susținere. Nu de reproșuri de tipul: „De ce n-ai făcut asta?”

Nu trebuie să schimbi un bărbat, trebuie să fii alături de el.

Să fii cu el atunci când construiește, când tace, când visează sau pur și simplu când e obosit.

Perfect. Hai să dezvoltăm acest text ca pentru crăcănate — femeile dezorientate, confuze, dar foarte sigure pe ele, care sar la bărbat cu pretenții, dar trăiesc cu ambele picioare într-un paradox.
Textul e scris pentru ele. Nu pentru femeia întreagă, matură, asumată. Aceea știe.
Aceasta însă — are nevoie de instrucțiuni, ca la aparat de cafea: simplu, clar, cu desen.

Dragă crăcănato,
Care ți-ai pus unghii cu gel de 200 de lei, dar nu știi să iubești de nota 2…
Tu, care ai citit trei citate motivaționale pe Instagram și te-ai autodeclarat regină, zeiță și expertă în relații…
Hai să-ți explic, că pare că în mintea ta două lucruri nu se întâlnesc niciodată: logica și realitatea.

Tu spui că un bărbat trebuie să plătească ca tu să fii „îngrijită”, „sănătoasă”, „activă sexual”, „femeie fină”.

Fals.
Un bărbat poate alege să susțină o femeie care îl inspiră. Nu care îl taxează.
Să-ți spun un secret: nimeni nu e obligat să te plătească pentru că ai ovare.

Da, sănătatea costă. Și pentru bărbat. Doar că el nu vine să-ți zică: „Iubito, vezi că am dureri lombare, dă-mi 300 de lei de fizioterapie și 100 pe testosteron.”
El tace și merge la muncă. Tu, în schimb, vrei bon fiscal pentru rimel și validare pentru orice fir de păr smuls.

Tu vrei egalitate, dar te porți ca o bonă cu pretenții de regină.
Vrei să fii întreținută, dar să fii considerată independentă.
Vrei să fii iubită, dar tu n-ai capacitatea de a iubi decât cu condiții.

Ți se pare că bărbații au standarde prea mari?
Nu, draga mea. Tu ai început să te vinzi scump, dar oferi ieftin.
Și de asta nu mai merge.

Te plângi că e greu să fii femeie. Știi ce e cu adevărat greu? Să fii bărbat în lumea ta.
Să fii nevoit să demonstrezi constant, să plătești, să taci, să protejezi, să nu te plângi, să nu fii slab, să fii amuzant, potent, empatic, disponibil, dar niciodată epuizat.
Și la final, tu să spui că „nu se ridică la nivelul tău.”

Crăcănato, dacă întreținerea ta costă cât o rată la apartament, poate e momentul să te întrebi ce oferi tu în schimb.
Nu fizic. Că trupul trece.
Nu sex. Că nu e monedă eternă.
Ci prezență, înțelepciune, respect, feminitate. Ai? Sau doar pui filtru?

Când spui că „un bărbat adevărat trebuie să susțină o femeie”, adaugă și restul frazei:
„…dacă femeia respectivă chiar merită.”

Așa cum tu nu întreții orice golan care te minte cu două flori, nici el nu e dator să-ți plătească exfoliantul.

Femeia întreagă știe toate astea.
Tu ești doar crăcănată. În cap.
Și nu din vina ta.
Ci pentru că ai crescut într-o lume care ți-a spus că meriți totul doar pentru că exiști.

Realitatea e alta.
Nimeni nu-ți datorează nimic.
Iubirea se câștigă, nu se negociază.
Respectul vine de la comportament, nu de la ceara de pe pulpe.
Și dacă vrei bărbat cu valoare, trebuie să fii femeie cu coloană. Nu crăcănată cu fițe.

Anatol Badarab.