Un profesor bătrân se plimba odată printr-o pădure cu un elev. Bătrânul s-a oprit dintr-odată şi a arătat spre patru plante de lângă el. Prima tocmai începea să încolţească, a doua tocmai îşi înfipsese rădăcinile mai bine în pământ, a treia era un mic arbust, iar a patra era un arbore în toată puterea cuvântului.
Profesorul i-a spus tânărului său însoţitor: „Smulge-o pe prima”. Băiatul a rupt-o cu uşurinţă. „Acum rupe-o şi pe a doua”. Tânărul s-a supus, dar treaba i s-a părut nu chiar uşoară. „Iar acum cea de-a treia”. Băiatul a trebuit să se încordeze din toate puterile şi a trebuit să-şi folosească ambele braţe pentru a smulge din rădăcini arbustul.
„Şi acum încearcă-ţi puterile cu cea de-a patra” – a spus profesorul. Dar trunchiul arborelui prins în mâinile băiatului abia şi-a scuturat frunzele.
„Aşa se întâmplă şi cu obiceiurile rele ale noastre, băiete.
Când acestea se află la început, putem să ne descotorosim de ele mai uşor; dar când ele devin vechi, este greu să le dezrădăcinezi”.
