Schizofrenia nu este atât de rea pe cât pare, motiv pentru care poti sa nu o bagi in seama.
Și totul pentru că cărțile și filmele Hollywood-ene, ne-au învățat să credem că un schizofrenic este neapărat cineva care vorbește cu prieteni imaginari sau crede într-un pământ plat, când de fapt ar putea fi prietenul tău, colegul sau chiar tu însuți.
Primele semne de comunicare cu o astfel de persoană – ajung la extreme.Uneori vedem un discurs foarte liniștit, monoton, cu fraze scurte, fragmentare, iar uneori, dimpotrivă, cântări atât de puternice, care nu pare să se potrivească cu situația.
Mergând mai departe, de obicei sunt atent nu numai la modul în care vorbește, ci și la ceea ce spune persoana respectivă. Conversațiile cu un schizofrenic pot fi foarte interesante.
Le place să discute despre universuri paralele, să-și propună propriile teorii, să atingă filozofie și știință, dar destul de des fac acest lucru într-un mod paralel. Se agață de o asociere și duc conversația departe. Acesta, apropo, este cel mai evident semn al unui schizofrenic. Este foarte ușor să pierzi firul unei conversații cu el.
Dar, desigur, principala caracteristică este schisma, adică scindarea, atât a conștiinței, cât și a comportamentului acesteia.Te uiți la o persoană, pare să exprime emoție, dar mușchii feței cu greu se mișcă. Pare să zâmbească, dar are ochii goi, se uită dincolo de bec și cu greu se încordează. De exemplu, uitați-vă la acele persoane care și-au injectat mult Botox. Arată foarte asemănător cu schizofrenia.
Dar cel mai rău lucru este că sunt schizofrenici adaptați.
Dacă sunteți interesat, vă pot spune o poveste groaznică despre cum timp de o lună am crezut că lucrez cu o persoană sănătoasă, dar s-a dovedit a fi un schizofrenic ascuns, adaptat. Astfel de oameni poti cu usurinta gasi mai ales acum in toate pozitiile, structurile de sus pana jos. Multi dintre schizofrenici ocupa chiar posturi importante prin institutii, organizatii, firme.
Schizofrenia nu este atât de rea pe cât pare, motiv pentru care poate fi ignorată. Și totul pentru că cărțile și filmele hollywoodiene ne-au învățat să credem că un schizofrenic este neapărat cineva care vorbește cu prieteni imaginari sau crede într-un pământ plat, când, de fapt, ar putea fi prietenul tău, colegul sau chiar tu însuți. (Definiție: Schizofrenia este o tulburare mentală cronică și severă caracterizată prin distorsiuni ale gândirii, percepției, emoțiilor, limbajului, sentimentului de sine și comportamentului. Este important să înțelegem că nu toate persoanele cu schizofrenie au halucinații sau iluzii.)
Primele semne ale comunicării cu o astfel de persoană pot fi extreme. Uneori vedem un discurs foarte liniștit, monoton, cu fraze scurte, fragmentare, iar alteori, dimpotrivă, expresii atât de puternice încât nu par să se potrivească cu situația. (Parametri: Simptomele schizofreniei se împart în general în trei categorii: pozitive, negative și cognitive. Simptomele pozitive includ halucinațiile și iluziile, simptomele negative implică reducerea capacității de a funcționa normal, iar simptomele cognitive afectează memoria și gândirea.)
Mergând mai departe, de obicei sunt atent nu numai la modul în care vorbește, ci și la ceea ce spune persoana respectivă. Conversațiile cu un schizofrenic pot fi foarte interesante. Le place să discute despre universuri paralele, să-și propună propriile teorii, să atingă filozofia și știința, dar destul de des fac acest lucru într-un mod paralel. Se agață de o asociere și duc conversația departe. (Comentariu: Aceste discuții pot reflecta simptomele cognitive ale schizofreniei, care includ probleme cu atenția și capacitatea de a organiza gândurile.) Acesta, apropo, este cel mai evident semn al unui schizofrenic. Este foarte ușor să pierzi firul unei conversații cu el.
Dar, desigur, principala caracteristică este schisma, adică scindarea, atât a conștiinței, cât și a comportamentului. Te uiți la o persoană, pare să exprime emoție, dar mușchii feței abia se mișcă. Pare să zâmbească, dar are ochii goi, privirea fixată dincolo de bec și abia se încordează. Acest fenomen, cunoscut sub numele de incongruență afectivă, este un simptom comun în schizofrenie și poate fi derutant pentru cei din jur. Reflectă dificultățile interne ale persoanei în a-și coordona emoțiile și expresiile faciale. De exemplu, uitați-vă la acele persoane care și-au injectat mult Botox. Arată foarte asemănător cu schizofrenia. Compararea cu Botox-ul poate ajuta la vizualizarea simptomului, dar este important să nu trivializăm dificultățile cu care se confruntă persoanele cu schizofrenie.
Dar cel mai rău lucru este că există schizofrenici adaptați. Dacă sunteți interesat, vă pot spune o poveste groaznică despre cum, timp de o lună, am crezut că lucrez cu o persoană sănătoasă, dar s-a dovedit a fi un schizofrenic ascuns, adaptat. Termenul “schizofrenic ascuns” poate suna alarmist și stigmatizant. Este mai corect să spunem că unele persoane cu schizofrenie pot funcționa bine în anumite medii și situații, mascându-și simptomele. Astfel de oameni pot fi găsiți cu ușurință, mai ales acum, în toate pozițiile, de la structurile de sus până jos. Mulți dintre schizofrenici ocupă chiar posturi importante în instituții, organizații, firme. Există numeroase exemple de persoane cu schizofrenie care au avut cariere de succes. John Nash, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, este un exemplu celebru. Este important să recunoaștem că, cu tratamentul și suportul adecvat, persoanele cu schizofrenie pot avea vieți productive și împlinite. Într-adevăr, cazurile de persoane cu schizofrenie care au avut cariere de succes sau au ocupat poziții înalte sunt rare. Schizofrenia este o afecțiune complexă care poate avea un impact semnificativ asupra vieții cotidiene, inclusiv capacitatea de a menține un loc de muncă stabil sau de a urma o carieră de succes.
Posibilitatea ca o persoană cu schizofrenie să ajungă în poziția de a declanșa o rachetă militară ridică îngrijorări serioase și necesită o analiză atentă din perspectiva siguranței și a sănătății mintale. Iată câteva aspecte de luat în considerare.
Posibilitatea ca o persoană cu schizofrenie să ajungă în poziția de a declanșa o rachetă militară ridică îngrijorări serioase și necesită o analiză atentă din perspectiva siguranței și a sănătății mintale. Iată câteva aspecte de luat în considerare:
Proceduri de selecție și screening: Forțele militare au proceduri riguroase de selecție și screening psihologic pentru a se asigura că persoanele care ocupă poziții sensibile, precum cele de control al armelor nucleare sau al altor arme de mare putere, sunt psihologic stabile. În teorie, aceste proceduri ar trebui să identifice și să excludă persoanele cu tulburări psihice severe, inclusiv schizofrenia.
Deși forțele militare și alte organizații critice au proceduri riguroase de selecție și screening, există posibilitatea ca aceste sisteme să nu fie infailibile și ca persoane cu tulburări mentale severe, inclusiv schizofrenie, să ajungă în poziții de mare responsabilitate. Iată o analiză mai detaliată:
Proceduri de selecție și screening: Forțele militare au proceduri riguroase de selecție și screening psihologic pentru a se asigura că persoanele care ocupă poziții sensibile, precum cele de control al armelor nucleare sau al altor arme de mare putere, sunt psihologic stabile. În teorie, aceste proceduri ar trebui să identifice și să excludă persoanele cu tulburări psihice severe, inclusiv schizofrenia. Totuși, niciun sistem nu este perfect. Există cazuri rare în care problemele de sănătate mintală pot fi mascate sau dezvoltate ulterior, după ce persoana a fost angajată.
Realitatea posibilității: Este adevărat că se poate întâmpla ca o persoană cu schizofrenie să treacă neobservată prin aceste filtre, mai ales dacă simptomele lor nu sunt evidente în momentul evaluării. Schizofrenia poate avea perioade de remisiune, iar simptomele pot fi gestionate suficient de bine pentru a nu fi detectate imediat.
Lacune în screeningul organizațional: Mai mult decât atât, astfel de oameni pot ajunge să ocupe poziții de responsabilitate în structuri de stat, ministere, organizații unde astfel de screening nu se face. În multe organizații și structuri de stat, screeningul psihologic nu este la fel de riguros ca în armată, ceea ce poate permite persoanelor cu tulburări mintale să obțină și să mențină poziții de putere.
Riscuri asociate: Dacă o persoană cu schizofrenie ajunge într-o poziție de responsabilitate fără a fi identificată și tratată corespunzător, riscurile pot fi semnificative. Deciziile critice luate sub influența simptomelor schizofreniei pot avea consecințe grave. Este esențial să existe mecanisme de monitorizare continuă și de suport pentru a identifica și gestiona orice problemă de sănătate mintală care poate apărea.
Necesitatea unei politici proactive: Este important ca instituțiile să adopte politici proactive pentru sănătatea mintală, inclusiv evaluări periodice și suport psihologic pentru angajați. Instituțiile ar trebui să încurajeze un mediu în care angajații se simt în siguranță să își dezvăluie problemele de sănătate mintală și să solicite ajutor fără teama de stigmatizare sau repercusiuni.
Exemple din viața reală: Deși cazurile de persoane cu schizofrenie care au avut cariere de succes sunt rare, ele există. Totuși, majoritatea persoanelor cu această tulburare se confruntă cu provocări semnificative în viața de zi cu zi și în menținerea unui loc de muncă stabil. Este important să oferim suport adecvat și să combatem stigmatizarea pentru a le îmbunătăți calitatea vieții și a le oferi șanse egale în societate.
Concluzie: Deși există măsuri de siguranță pentru a preveni ca persoanele cu tulburări mentale severe să ajungă în poziții de mare responsabilitate, niciun sistem nu este perfect. Este crucial să îmbunătățim procedurile de screening și să asigurăm un suport psihologic continuu pentru toți angajații, în toate tipurile de organizații.
Prezența persoanelor cu schizofrenie în sisteme de mare responsabilitate, guvernare sau luare a deciziilor poate prezenta diverse riscuri semnificative. Iată câteva dintre cele mai mari pericole:
- Decizii iraționale sau neinformate:
- Simptomele schizofreniei, cum ar fi halucinațiile și iluziile, pot afecta grav capacitatea unei persoane de a lua decizii raționale și informate. Acest lucru poate duce la decizii care nu sunt în interesul public sau care sunt periculoase.
- Inconsecvența în luarea deciziilor:
- Variațiile stării mentale ale persoanei pot duce la inconsecvență în luarea deciziilor. Acest lucru poate destabiliza politicile și strategiile guvernamentale sau organizaționale.
- Lipsa de încredere și credibilitate:
- Dacă se descoperă că o persoană cu responsabilități mari suferă de schizofrenie și aceasta nu este gestionată corespunzător, poate exista o pierdere de încredere și credibilitate în instituția respectivă. Încrederea publicului în deciziile și acțiunile instituției poate fi grav afectată.
- Compromiterea securității naționale:
- În poziții de securitate națională, cum ar fi controlul armelor nucleare sau strategii militare, instabilitatea mentală poate duce la acțiuni impulsive și periculoase. Siguranța națională depinde de stabilitatea și claritatea mentală a celor care iau decizii critice.
- Vulnerabilitate la influențe externe:
- Persoanele cu schizofrenie pot fi mai vulnerabile la influențe externe, cum ar fi manipularea sau șantajul. Acest lucru poate compromite integritatea deciziilor luate. Este esențial ca persoanele în poziții de putere să fie rezistente la manipulări externe.
- Probleme de sănătate și absenteism:
- Schizofrenia poate duce la perioade de criză sau necesitatea spitalizării, ceea ce poate rezulta în absenteism frecvent. Acest lucru poate perturba funcționarea eficientă a guvernului sau organizației. Continuitatea în conducere este crucială pentru stabilitatea și funcționarea eficientă a instituțiilor.
- Impactul asupra echipei și moralului:
- Colegii și subordonații pot fi afectați de comportamentul imprevizibil sau de deciziile inadecvate ale unei persoane cu schizofrenie. Acest lucru poate duce la un mediu de lucru stresant și la scăderea moralului echipei. Un mediu de lucru stabil și predictibil este esențial pentru performanța și bunăstarea echipei.
Concluzie: Pentru a minimiza aceste riscuri, este esențial ca instituțiile de mare responsabilitate să aibă proceduri stricte de selecție și monitorizare a sănătății mintale. Evaluările periodice, accesul la suport psihologic și o cultură organizațională care promovează deschiderea și sprijinul pentru sănătatea mintală sunt cruciale pentru a asigura stabilitatea și securitatea în luarea deciziilor.
Anatol Basarab
0 comentarii