Mântuirea nu e în mâinile noastre(sau: Toți vom fi mântuiți – dar nu de voi, și nu la comanda voastră) M-am întrebat ani de zile dacă oamenii se pot mântui singuri.Dacă eu pot face mai mult pentru altul decât pentru mine.Dacă e datoria mea să-i salvez pe cei care nu Citește mai mult…
Nu poți salva pe nimeni cu forța”(sau: „Cum am învățat să mă dau la o parte ca să nu stric ce n-am înțeles”) Am vrut să ajut.Din inimă. Cu tot ce aveam.Dar într-o zi am înțeles o întrebare care mi-a rămas ca o rană deschisă în suflet:Cum poți corecta efectul, Citește mai mult…
Ce-am învățat din tot ce n-a mers(sau: Cum m-am încăpățânat să cresc, chiar și când totul scădea) Am vrut să fac bine.Și uneori, chiar am făcut.Dar repede am învățat că binele nu e garantat.Mai ales când îl faci cuiva care nu-l cere.Cine face un serviciu unui ticălos comite o dublă Citește mai mult…
Cum am învățat să fiu înțelept fără să par nebun
M-au întrebat, într-o zi:
„Cum se recunoaște un om înțelept?”
Și le-am spus: nu după ce spune în piață.
Acolo nu vorbește cu vocea lui, ci cu vocea prostiei generale.
Iar înțeleptul adevărat… știe când să tacă.
Știe că uneori, cea mai mare știință e să nu știi. Sau să te prefaci.
Mi-a luat o viață întreagă să învăț asta.
Că nu tot ce e adevărat trebuie spus.