Există o zicală „Toți sunt ființe, dar nu toți sunt Oameni!” Despre ce este vorba? Și pe cine căuta Diogene cu un felinar în mână plimbându-se prin aglomeratul Sinop, rostind cuvintele „Caut un om”?
Omul diferă de toate celelalte specii biologice din biosfera Pământului prin aceea că structura psihicului său nu este programată genetic unilateral, într-un singur mod, fără echivoc, ci este un produs al dezvoltării personale, atât sub influența circumstanțelor și influențelor externe, cât și în baza influențelor sale interioare. Vorbim aici despre influențele filogenetice și ontogenetice.
Omul nu se naște. Omul devine. Apoi se desăvârșește.
Om devii numai atunci când ai dobândit o structură psihică dominantă sau ireversibilă de tip uman.
În lumea în care trăim și în timpurile actuale există astfel de întrebări care nu sunt decente pentru a i le adresa unui om treaz, adică unui om care nu se află sub influența băuturilor alcoolice. De exemplu: „Tu mă respecți?” – „Desigur că te respect, chiar dacă ai vomitat direct la masă, ai urinat în coridor și apoi ai adormit în WC. Cu toate acestea, există ceva grațios în tine chiar dacă miroși a alcool și a transpirație și te porți ca un porc la mine în casă”. Sau altă întrebare: „Care este sensul vieții?” Omul treaz va evita să răspundă la astfel de întrebări. „Care dracului sens? Despre ce vorbești? Eu am patru credite la bănci și cinci seriale începute și neterminate pe Netflix. Lasă-mă cu întrebările tale prosteșți, că nu am acum niciun chef de filosofie de bucătărie. Pentru ce trăieșți? Asta e o discuție prostească, de genul acelora care se discută la bucătărie, însoțite de niște pahare pline cu bere sau alte conținuturi bahice?
De ce românul nu are timp să se desprindă de țâța televizorului pentru câteva ore, poate zile, săptămâni sau chiar luni dacă este necesar pentru a-și putea răspunde lui însuși la câteva întrebări fundamentale? Cine și cu ce scop ți s-a dăruit ție viață? Nimeni nu îți oferă ție un credit la bancă așa, pur și simplu, nimeni nu îți bagă un salariu în buzunar așa, pur și simplu, întâmplător, doar pentru că ai trecut pe acolo, pe lângă ghișeu. Nimeni nu îți dă nimic așa, pur și simplu, iar dacă, cumva, totuși ți s-a întâmplat să primești ceva, ca și cum degeaba, trebuie să te anunț că lucrurile gratis costă cel mai mult. Gratis este doar cașcavalul din capcana șoriceilor. Nu există gratis. În spatele oricărui comportament uman se ascunde un interes. Interesul poate fi conștient sau nu, dar interesul există. Interesul bate fesul de la atom, trecând prin lumea omului, cosmosului și până la Sursă Centrală – Dumnezeu. Peste tot există un interes. Fără interes, nici Soarele nu strălucește aiurea pe cer, nu apare ploaia, nu bate vântul, nu se schimbă ziua cu noaptea, etc.
În această situație, de ce oare unii oameni consideră total prostesc că viața le-a fost dată așa, aiurea, întâmplător, fără niciun scop, sens, interes? Luați de-aici viață, gratis, hai veniți cu toții, luați, că e gratis! Chemați-vă și prietenii, rudele, iubitele, că se dă viață astăzi gratis, așa pur și simplu. Expiră în curând și, decât să o aruncăm, mai bine o dăm nevoiașilor. Hai, veniți cu mic, cu mare, că se dă viață gratis. Așa?
Acolo, în Cosmos, o oarecare putere creatoare s-a încordat 6 miliarde de ani ca să mă construiască pe mine om, după chip și asemănare și, la sfârșit, ca și cum nu îmi cere nimic înapoi? Păi, atunci, pentru ce m-a creat? Așa, pur și simplu, din plictiseală? Băncile, de exemplu, au un scop precis atunci când îți dau un credit. Scopul lor este să aducă înapoi de două, dacă se poate de trei, patru ori mai mulți bani înapoi de la cei împrumutați. Poți, desigur, să te prefaci idiot absolut și să spui că tu nu ai știut nimic despre asta, să te așezi în fața televizorului și să încerci în mod special să nu gândești deloc la această problemă, și camătă oricum va trebui s-o întorci înapoi cu procentele aferente. Dacă ești chiar idiot sau nu ești, banii oricum va trebui să-i întorci cu dobânda care se modifică numai în sens de creștere, din cauza a tot felul de factori economici, politici, etc.
Viața i se dă omului exact la fel, cu un scop precis și concret. Dacă încerci să nu gândești la asta, este problema ta personală. Poți să eviți această discuție rațională, spirituală cu tine toată viața, dar asta nu va însemna că viața ți-a fost dată așa, aiurea, dintr-o eroare, adică greșeală, adică păcat. Poți evita această sinceritate cât poți tu, însă, odată și odată, poate chiar cu 5 minute de a închide ochii, tot va trebui cumva să-ți răspunzi la această întrebare.
Mâine dimineață, când o să-ți cureți dinții și când deja ai pus pastă de dinți pe perie, îngheață pentru câteva secunde și întreabă-te: „De ce mă trezesc diminețile, zi după zi, ani după ani? Ca să ce? Pentru ce? În numele cui? În vederea împlinirii al cărui interes sau scop? Cui îi sunt dator pentru o astfel de posibilitate și ce trebuie să fac eu ca și mulțumire pentru acest dar?” Majoritatea oamenilor vor avea un răspuns mormăit, bolborosit de cuvinte deșarte și fără logică de genul: „Trebuie să obțin ceva în viață asta”. Ce să obții? Uite, ți-ai curățat dinții, du-te și obține, dobândește. Du-te și fă norma, target-ul, omoară-te, opărește-te, chircește-te la locul de muncă, pentru ca, apoi, să vii acasă obosit, să te așezi în fotoliu și de mână să ți se agațe o bere blondă și să belești ochii în televizor, în speranța că vei uita toate porcăriile de peste zi pe care a trebuit să le înghiți, să te supui sau le execuți. A urmări serialele tale în timp ce torni în tine alcool nu este un scop, ăsta este maximul tău. Sau, iată un alt răspuns pe care, de regulă, îl dau femeile: „Sensul vieții este în copii”. În ai cui copii? În copiii baronilor locali, din a căror arie de influență faci și tu parte și pentru care muncești fără să-ți dai seama, până îți sar capacile și ți se prăjesc nervii, sau în copiii angajatorului tău, ai elitelor financiare, vedetelor tv, copiii oligarhilor și ai unor politicieni? Poate copiii lui Hitler? Care copii? Aaa, copiii tăi? Am înțeles, deci propriii tăi copii. Adică, până a naște tu un copil, toată lumea trăia fără sens, fără scop. Cum ai născut un copil a apărut și sensul, acum ai un rost, un sens, o valoare? Da, bună apreciere de sine. Fiecare are propriul sens. Sensul tău este să naști copii, iar baronul local are alt sens și anume să crească copii cărora copiii tăi le va șterge încălțămintea, iar dacă va trebui, le va pupa bocancul. Copiii lui vor fi angajatorii copiilor tăi și le vor hotărî soarta și limita prin salariul oferit, condițiile de muncă sau de creditare.
Uneori îmi vine să le mângâi pe aceste fătuci pe cap și să le întreb: „Chiar nu ai mai mult creier pentru a gândi mai mult, mai profund? La ce îți folosești creierașul ăla ascuns acolo după mutricica asta frumoasă? Nu poți să-ți acoperi cu propriii copii inutilitatea ta globală. Nu poți! A naște nu este sensul vieții. A face sex în urma căruia de cele mai multe ori din greșeală ai rămas însărcinată și patternurile sociale și culturale dobândite înainte te-au oprit să faci avort, astfel încât,în cele din urmă, ai acceptat să duci sarcina până la capăt, nu este și nici nu are cum să fie vreodată sensul vieții. Orice cerșetoare, bețivă și drogată consideră necesar să aibă un copil. Ai născut un pui de ființă umană, un posibil viitor om. Ok. Dar care este scopul? Pentru ce îi este dată copilului viață? Sau poate crezi că tu i-ai dat viață? Sper că nu ești chiar atât de smintită. Nu i-ai dat viață, i-ai dat doar un corp. Nu tu îi dai viață, doar îl ajuți să vină în viață cu un scafandru adaptat pentru acest nivel de condensare al duhului. Nici tu nu ți-ai dat viață ție însăți. Iar mama ta doar a fabricat în interiorul ei un corp pentru tine, însă viața ți-o primeșți din altă parte.
Pentru ce îi este dată viață copilului tău, pe care tocmai l-ai fătat frumos și acum îl ții în brațe ca pe un Făt-Frumos? Pentru ce îi este dată viața? Pentru ca în fața lui să apară încă o matcă, femelă, care este înzestrată, nu cu de la ea putere, să reproducă? O a doua copie a ta? În ce constă sensul al însuși procesului vieții?
Să luăm spre exemplu o scroafă. Aceasta are exact același scop înnăscut, adică să fete și să-și îngrijească progeniturile. În acest caz, cu ce ne diferențiem noi de o scroafă? O cerșetoare, o drogată, o ciudată de născut va naște, indiferent cât creier are sau nu, însă va educa oare ceea ce a născut? Tu ai fost la rândul tău educată de ai tăi. Și ce? Ce folos atâta timp cât la întrebările esențiale și fundamentale despre sensul vieții tu te acoperi cu uterul-matcă? Care ți-a fost educația? Ce educație e asta, când la o întrebare simplă, dar esențială, tu îmi arăți spre uter? Fără doar și poate, copiii sunt necesari și sunt un câmp pentru fericire, chiar dacă nu pentru toți, nu pentru totdeauna și nu în orice situație.
Varianta masculină a răspunsului la aceeași întrebare sună deseori astfel: „Sensul vieții constă în a-ți asigura o viață demnă sau măcar decentă, dacă nu se poate o viață din abundență, din belșug”. Dar ce înseamnă asta exact – o viață demnă? Demnă este atunci când tu ai mai mulți bani și bunuri mai multe decât au ceilalți? Să presupunem că ai dat un tun de un million. Și ce faci acum? Cum o să-l cheltui? Oricum, mai mult decât mănâncă orice om normal nu o să poți mânca, mai mult nu o să poți bea, nu o să te poți droga mai mult, de teama unei supradoze. Supradoza omoară, indiferent din ce domeniu vine – mâncare, băutură, distracție, sex, droguri, muncă, stres, etc. Însă tu vrei să trăiești și te vei feri de supradoze. Astfel, ai un million și ce-i cu asta? O să-ți faci un palat cu wc din aur, o să te îndopi cu icre negre și roșii, o să bei șampanie din cele mai bune, o să plătești femei din cele mai frumoase… și, și, și care e treaba? Care este sensul tuturor acestor parade, demonstrații și epatări? Prin o viață demnă, tu nu ai avut în vedere demnitatea, onoarea, cinstea, ci ai presupus doar o oală mai mare de sarmale din cele mai scumpe. Păi, în cazul acesta, îndestulează-te cu sarmale, care este problema? Nuu, îmi spune omul, banii reprezintă și aduc sațietate, îndestulare, stabilitate, siguranță și protejarea celor apropiați. Păi care poate să mai fie altul – sensul vieții?
Să ne întoarcem la scroafă. Scroafa e sătulă? Este sătulă. Se simte în siguranță? Se simte. Scroafa este legată și de stăpân și de propria pâine – lături, în cazul ei. Este liniștită în privința copiilor, stă culcată pe o parte, în timp ci micii porcușori sug lapte. În această comparație, analogie, mă întreb cu ce te diferențiezi tu, Ioane, de un porc, dacă ai aceleași scopuri în viață ca și porcul? Metodele de realizare doar diferă, dar scopurile sunt aceleași. Care e diferența, Ioane, între tine și cel pe care îl tai de Crăciun? Privind din acest unghi, nu există nicio diferență. Acest punct de vedere prostesc față de sensul vieții îl au aproape toți bărbații, adică cei mai mulți gândesc exact ca dobitoacele adunate într-o fermă în formă de apartamente în blocuri de beton sau țarcuri mai mari, sub formă de orașe, sate. Mie dați-mi să consum, să consum de toate și, dacă este posibil, atunci vreau și să adun, să dobândesc mai mult decât alții, că doar nu la mine mă gândesc, ci și la copiii mei, la nevasta care mi-a fătat.
Priviți în jur. Totul este creat după analogie și după similitudini. Observa viața unui urs și compar-o cu a ta. O să descoperi rapid că nu e nicio diferență notabilă. Tu, ca și ursul, te lupți pentru a supraviețui, în altă formă și în altă junglă într-adevăr, dar în esență faci exact ce face și ursul. Îți aperi teritoriul și bârlogul, copiii și femela, la fel cum face și ursul. Mergi la muncă pentru a-ți câștiga existența, la fel cum și ursul merge prin pădure în speranța să găsească ceva de mâncare. Ursul își educă și el copiii și o să observi că o face mai bine ca tine. Ursulețul mic devine urs și nu se crede veveriță sau lup când crește, nu se crede femelă dacă e mascul, nu se crede european dacă el nu a ieșit din pădurea lui, își vede de treburile lui și nu încearcă să intervină în viața veverițelor sau a ciorilor, așa cum faci tu în relație cu alte grupuri umane. Uneori îți dai seama că ursul are un fel de demnitate și onoare a lui în comparație cu tine, are reguli, limite și nu te atacă fără să te preîntâmpine cel puțin de trei ori. Tu, însă, nu o dată ai atacat din spate, pe la spate, chiar pe asociatul tău în afaceri.
În ce totuși se ascunde sensul real al vieții?
Sensul real constă anume în acest aspect: ca în timpul vieții, într-un mod oarecare, aproape miraculos, să încetezi a mai fi dobitoc și să devii om. La prima citire, aceste cuvinte pot părea niște abstracții inutile, vorbe de la bucătărie. Cum adică să devin om? Păi ce, nu sunt deja? Cum să devin om, ce anume trebuie să fac ca să devin om?
Uite, stai tu, de exemplu, pe scaunul din colțul mesei din bucătărie și te întrebi: „Care sunt anume acele acțiuni concrete care mă vor transforma pe mine din dobitoc în om? Să devin sărac?” Dimpotrivă, sărăcia, cerșetoria și viața sub limita decenței sunt semne ale îndobitocirii, adică te fac dobitoc. Numai dobitocul își permite să fie transformat în sărac, pe munca și eforturile lui, exact ca boul care muncește toată viața, trăgând după el carul și tot timpul rămâne sărac și dependent de stăpân. Omul nu se împacă cu poziția de dobitoc răbdător și fără scopuri, de care bancherii, oligarhii și baronii locali își bat joc și pe care îl folosesc pentru o grămăjoară de fân. Omul trăiește în suficiență, în decență și sațietate. Doar că prin sațietate sau decență nu se înțelege wc din aur, 3 mașini de lux și o femelă înțolită cu cele mai scumpe haine și, obligatoriu, încălțăminte Louboutin cu talpa roșie și peste umăr o geantă MOUAWAD 1001 NIGHTS DIAMOND, HERMÈS KELLY ROSE GOLD, HERMÈS BIRKIN BY GINZA TANAKA, HERMÈS BIRKIN BY GINZA TANAKA.
Suficiența reprezintă o sumă decentă de bani curați, care îți asigură ție personal o viață productivă, onestă, sinceră și maximum de interesantă, demnă de om. O viață demnă de om și nu de ființă umană. O să înțelegeți mai târziu care este diferența.Problema care apare aici este răspunsul la întrebarea „Atunci, ce este omul care trebuie să devin și cum trebuie să realizez acest deziderat – pe puncte, subetape, etape?”
Bine. Voi încerca să-ți explic pe puncte ce anume trebuie să faci ca să devii om, acel om care este om cu adevărat și nu ceea ce crezi tu în acest moment despre noțiunea de om. Tu doar te crezi om deja, nu? Dar trebuie să-ți spun că ne naștem toți pui de oameni, oarecum dobitoace dependente, instinctive, cu aceleași șanse de supraviețuire ca puii scroafei. Unii așa și rămân, în sfera vieții instinctive, și al căror creier este uterul sau penisul. Calea devenirii, drumul spre om este unul necesar de parcurs și nimeni nu ajunge om doar pentru că s-a născut dintr-o femelă umană, fecundată de un mascul uman agresiv și hrăpăreț, gata să dea cu râtul în oricine care se apropie de laturile, femela sau copiii lui și gata să muște pe oricine dacă îi stă în calea lui spre sacul cu porumb.
Toți oamenii de pe această planetă se împart în 4 categorii, clase sau, mai bine spus, specii. Hai să fiu mai bun totuși și să le numesc subspecii. Oamenii sunt împărțiți în aceste 4 categorii nu întâmplător, de dragul împărțirii, delimitării, segregării, ci pentru că acest lucru are rădăcini profunde și sensuri nebănuite pentru unii oameni. Această logică a lucrurilor este extrem de importantă pentru toate ființele umane, dar mai ales pentru cei oameni care sunt nevoiți să conducă aceste 8 miliarde de utere productive și masculi înfierbântați sexual și agresivi în goana lor după orice. Comportamentul garantat al fiecărui om din aceste patru categorii, fiecare categorie având la bază o anumită construcție a psihicului, este dependent chiar de categoria respectivă. Tot ceea ce un anumit individ a făcut în trecut, face în prezent sau garantat va face în viitor depinde de modul de structurare a sistemului psihic al individului, chiar dacă el niciodată nu își va seama de acest lucru. Toate ființele umane dețin o structură psihică, altfel nu ar putea trăi. Însă doar prezența sistemului psihic nu ne spune nimic și nu ne ajută cu nimic. Mai important decât prezența sistemului psihic așa-zis uman este modul în care acest sistem este structurat, construit, organizat, energizat, etc. Cu alte cuvinte, sistem psihic deține și scroafa, și ursul, dar prezența sistemului psihic nu înseamnă prea mult pe lângă modul de structurare, de organizare al acestuia.
Să ne întoarcem la copiii de care vorbeam mai sus. În realitate, educația și viitorul lor nu va depinde de grădinița la care vor merge, de școala, liceul, facultatea pe care o vor termina, fie acestea chiar și din categoria celor mai prestigioase. Educația copilului nu va depinde nici de prostiile pe care tu o să i le bagi în cap despre iubire, frumos, bine, dreptate și alte imbecilități înrudite cu paharul de bere sau de vin din cel mai bun, pe care îl ții în mână la masa din bucătărie. Pe tine, personal, toate aceste imbecilități spuse din creierul tău turmentat, care habar nu are pe ce lume trăiește, nu te-au ajutat cu nimic și acum, cu aceeași putere, torni lături în capul lui, tot așa cum au făcut părinții tăi cu tine, pentru că altceva nu știi să faci. Faci și tu ce ai apucat, ce ai văzut, ce ți s-a făcut, ce ai învățat prin moștenirea educațională tradițională. Ce, ție părinții nu ți-au spus că e bine să te măriți din dragoste și nu din interes? Ți-au spus! Și care e rezultatul? Parcă totuși din interes e mai călduț, deși nu e împlinitor. Dar mai bine e să stai la cald decât din dragoste în cort. Nu? Acum faci același lucru cu propriul copil. Tu ești o nefericită, dar încerci să-ți înveți copilul ceva despre fericire. Tu nu ai realizat nimic măreț pe lumea asta, dar îți bați copilul la cap cu stupizenii despre măreție. Am mai spus asta public și pot să repet. Astăzi, 80% dintre purtătoarele de uter, împreună cu purtătorii de penis cu care sunt înhăitate, căsătorite adică, pot fi puși la zid pentru ceea ce au creat după ce au născut. E catastrofă. 80% și probabil vor fi 1% în care vom da greș. Orice femelă din lumea animală reproduce, însă uneori animalele se isprăvesc cu sarcina educației mai bine decât femela umană și masculul ei.
Îți spun acum de ce va depinde întreaga viață a copilului tău. Va depinde de un singur lucru esențial și extrem de profund și anume de tipul de structurare psihică pe care îl deține mama fătului. Partea fizică a sistemului psihic, creierul, nervii, terminațiile nervoase, oasele, măduva oaselor și măduva coloanei vertebrale vor fi moștenite de la tată, din spermatozoidul lui. Tot ce este alb sau gri, cenușiu, inclusiv tendoanele sunt moștenite din spermatozoid. Tot ce este roșu, carne, organe interne sunt moștenite din ovul. Cu toate acestea, tot ce va trece ca informație și energie prin sistemul psihic central și periferic va depinde de structura psihică a mamei, chiar dacă este construit din materialul spermatozoidului. Astfel, copilul poate să aibă un supercomputer moștenit de la tată ca hard, dar dacă softul mamei este păcătos, prost structurat, totul este degeaba, vom avea un calculator extrem de bine dotat, pe care copilul mai târziu se va juca Tetris toată viața. Forma de structurare a sistemului psihic al mamei va fi moștenit de viitorul copil.
Așadar… Prima formă de structurare psihică (FSP) este structura psihică de tip animal. Dobitocul la înfățișare seamănă cu oamenii obișnuiți. Însă, dacă o să-l observați suficient de mult timp și în mod profesionist (observația ca mod de cercetare științifică), atunci, peste un timp, o să descoperiți cu fiori de groază pe șira spinării o anumită particularitate în comportamentul acestora. Vă va îngrozi aspectul legat de voința acestora. Luând diferite hotărâri, creierul dobitocului deconectează anumite ramuri ale psihicului și, ca efect, se blochează voința și, astfel, acesta devine la fel ca porcul sau câinele. Omul dobitoc prin viața lui acționează fără voință.
(VOÍNȚĂ – funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor. Trăsătură de caracter definită prin decizie fermă și perseverență în învingerea obstacolelor. Înainte de a beneficia de voință, trebuie parcurse câteva etape:
- alegerea obiectivului dorit;
- crearea unui plan moral și etic.
- ducerea planului la îndeplinire.
Voința nu poate fi susținută la cote maxime la nesfârșit, fiind de obicei temporară. Menținerea voinței necesită o concentrare deosebită, este foarte obositoare și, de aceea, foarte greu de menținut, de obicei apar alte lucruri care vor distrage concentrarea. Pentru a nu pierde concentrarea, trebuie folosite o serie de metode pentru a menține voința la cote maxime. Rezultatul este mai bun atunci când în loc să fie folosită voința direct în lupta cu problemele, aceasta este folosită în principal în lupta cu transformarea mediului, a obstacolelor sociale și a obiceiurilor.
Din punct de vedere psihologic, voința este un proces psihic complex, determinat de un scop, gândit și trecut, să spunem, prin filtrul rațiunii.
Acest proces psihic, constă în acțiunea de mobilizare a energiei psihonervoase, cu rolul de a transforma proiectele aflate în stadiu de intenție în acțiuni posibile. Această energie psihonervoasă se dovedește destul de mare dacă există un „efort voluntar” în cazul în care dorim să obținem anumite performanțe. Nu putem susține forța voinței mereu la același nivel și, prin urmare, avem nevoie de un efort voluntar mai mare. Efortul voluntar are un rol esențial în obținerea performanțelor, deoarece înseamnă și înarmarea cu disponibilitate sau mobilizarea noastră, necesară în trecerea unor obstacole ivite în calea realizării. Astfel că efortul voluntar devine caracteristică specială și cea mai importantă în actul de voință.)
Astfel, un individ lipsit de voință nu va avea altceva de făcut în viață decât să împlinească sau să se supună voinței altuia care o are, deoarece voința este o putere și îl face pe om volnic în față celui nevolnic, adică care nu deține voință.
Omul dobitoc prin viață acționează nevolnic, adică fără voință proprie, în baza reflexelor înăscute sau dobândite și a instinctelor. Pentru ca un astfel de dobitoc să fie silit să facă ceva, nu trebuie convins, nu e nevoie să te destrami în fața lui pentru a-l convinge, nu e nevoie să o faci pe deșteptul sau intelectualul, nu e nevoie să folosești termeni elevați, pentru că și așa dobitocul va face tot ce trebuie sub presiunea reflexelor. Este suficient să arunci porumbul pe jos și să creezi cărări galbene din grăunțe, pe care dobitocului îi este permis să umble. Îi întreții starea de frică, adică de respect, deoarece dobitocul înțelege respectul numai prin frică. Mă tem destăpân înseamnă că îl respect. Nu mă tem înseamnă că nu îl respect. Atunci când dobitocul cu chip uman face totul exact cum trebuie,nu încalcă regulile, protocoalele și se simte bine când ajunge acasă – starea de confort ,îi poți da o bere, două și un film porno cât mai hard, fără prea mult erotism și artă. Un porno adevărat așa ca la dobitoace și aceste câteva lucruri compensatorii de cele mai multe ori sunt motivații suficiente pentru marea majoritate a dobitocilor. Dacă adaugi aici și sentimentul de siguranță, protecție și câteva fraze sau lucruri idioate despre copii, atunci dobitocul va trudi toată iarna în tranșeie înghețate săpând în continuare pământul înghețat, chiar dacă nici nu își dă seama că își sapă chiar groapa lui. Va munci până la gât în rahat fizic, psihologic și spiritual de dimineață până noaptea târziu, luni și ani la rând până când nu va simți o ieșire, o scăpare prin care poate scapă din acest infern. Dobitoacele prin însăși natura lor sunt leneșe. A munci este un chin, o teroare, o tortură și evident va încerca să scape de muncă, însă în acest moment stăpânul îl pocnește brusc peste bot și respectul se reinstaurează, astfel încât dobitocul cu scuzele de rigoare se întoarce la săpattranșeie și în noroiul lui. Prin aceste trucuri, manevre, metode primitive, dobitocul uman poate fi silit să facă orice îți dorești. Orice! Chiar și împotriva propriului lui neam, a familiei și copiilor. Orice lucru murdar sub aspect moral, chiar și cel legat de crimă sau sinucidere poate fi executat fără prea multe întrebări și explicații de către dobitocul uman. Foarte ușor acesta poate fi radicalizat și să moară crezând că face ceva măreț prin a omorâ alți oameni nevinovați. Pe scurt, dobitocul este dobitoc și nu ai prea multe ce să spui despre asta. Nu mai voi adânci în această temă, cum devine puiul de posibil om – dobitoc, cauze, mecanisme, etc, pentru că nu asta este direcția pe care am ales-o în acest articol. Dobitocul este în stare să facă orice i se impune prin dresaj, presiuni, excitație și inhibiție exact la fel cum putem dresa un câine să se arunce sub tanc având în spate o bombă. La primul ordin câinele face acest lucru cu bucurie fără să-și dea seama de consecințe exact cum și dobitocul uman va face alelași lucru cu bucurie crezând că ajunge în Rai unde îl așteaptă 40 de cadâne.
Dacă voința este paralizată, dobitocul uman în mod firesc nu este în stare să-și controleze instictele. Este simplu de înțeles că la o astfel de specie, cercul intereselor sale vor fi limitate de problema hranei și reproducere. Interesele majore ale unui astfel de dobitoc sunt cum spun chiar ei: ,,Ce băgăm pe gură și ce tragem pe p..a” asta este viață. ,,Ce am mâncat, ce am băut și pe cine-am strâns în brațe, măi măi” spun versurile unui cântec. Să fiți mai atenți la folclorul românesc și o să vedeți că sunt mii de cântece dedicate dobitoacelor umane pentru care să bem, să mâncăm, dușmanii și copiii sunt tezele principale ale vieții lor.
Având la dispoziție minimele cerințe legate de hrană și sex, dobitocul se scufundă aproape total în aceste plăceri trupești și lumești plus televizorul, pornografia și ceva băutură și femei și atât. Uite viață măi frate! Avem di tăti! Bani, mâncare și femei! În tot restul timpului muncesc cu trosnete de oase ale coloanei vertebrale, cu grohăit de porc, pentru următoarea porție de lături în sens de mâncare pentru stomac și lături ca hrană pentru suflet, minte și spirit. Nici nu vor dori vreodată ceva mai sofisticat pentru că sistemul digestiv informațional al dobitocului nu poate digera informații prea complexe și le provoacă indigestie informațională în urma căreia te vei alege cu o frază de tipul: Hai bă, ce este cu prostia asta. Ești prost? Ești nebun cu capul? Hai că îți spun eu cum stau lucrurile în lumea asta și imediat va ataca marii filosofi ai lumii, zestrea culturală a civilizației târând-o prin lăturile lui.
Dobitocul deși crede că este liber și independent, nu trăiește și nu urmează prin viață decât acele trasee care sunt presurate din timp cu câteva grăunțe pe jos care să-i ofere o oarecare orientare prin viață către sacul cu porumb. Stăpânului nu îi face mari probleme să arunce ici colo câte un grăunte ca dobitocul uman să meargă după el strângând grăunțele de pe jos și sperând că în curând va ajunge la sac.
Sunt dobitoc uman? Această întrebare trebuia să-ți apară în mintea ta din cele citite până acum. Nu știu. Habar nu am în cazul tău concret. Nici măcar nu te cunosc. Tu trebuie să hotărăști dacă ești un dobitoc sau nu. Eu doar îți descriu pe puncte ce și cum se întâmplă la diferite moduri de structurare a psihicului. Eu îți arăt cum stau lucrurile în general, dar nu știu nimic despre particularul tău. Poate că ești, poate că nu. Bine ar fi să nu fii dobitoc. Dar nu te grăbi nici cu da, adică sunt sau nu, adică nu sunt. Mai citește. Citește și a doua, apoi a treia oară acest articol.
Ești dobitoc 100% dacă prin viață te ghidezi după normele sociale exclusiv atunci când acestea nu pot fi încălcate, însă dacă se ivește ocazia de a încălca normele sociale fără a primi un bocanc în bot, atunci le încalci cu mare ușurință. Acolo unde regulile și normele sociale nu pot fi încălcate pentru că va urma o pedeapsă fie și morală, pentru că va trebui să-și asume responsabilitatea faptelor sale, dobitocul se comportă destul de adecvat, însă imiediat ce se ivește o portiță, dobitocul este primul și începe să se comporte cu fără de limite, fără de rușine, fără să țină cont de ceilalți și grohăiește din plin pentru că știe că stăpânul nu-l vede și nu va urma nicio pedeapsă. Dacă îi dai dobitocului câteva alune și îi ceri acordul de a deschide în vecinătate un abator de porci, acesta din urmă nu va rezista tentației și se va arunca spre alune dându-și acordul spre deschiderea abatorului. Face asta pentru că a domina instinctele porcului psihic nu este în stare. Așadar, structura psihică de tip animal este dominată de reflexe, instincte și lipsa puterii voinței. Voința este blocată la acest tip de structurare psihică și nu se poate opune algoritmilor animalici instinctuali astfel încât individul devine prizonierul propriilor sale necesități și trebuințe, nevoi instinctive. Hotărârile și alegerile aici se fac în mod reflector. Aceste lucruri nu sunt niște abstracții sau niște cuvinte copilărești ce nu înseamnă mare lucru. Sangvinic, Coleric, Melancolic, în modul de structurare psihică de tip animal sunt doar niște cuvinte pidarastice, prostii, care nu au nicio însemnătate, pe când starea de bovină este starea reală în care acest individ nimerește și trăiește în ea aproape tot timpul până nimerește cumva într-un cerc oarecare de oameni mai elevați și se vede nevoit să mimeze că este seamănul lor. Aceste lucruri mimicria și mimetismul îl obosesc foarte mult și imediat cum scapă de acea companie, revine la instinctele și reflexele de dinainte. Aceste lucruri pot fi măsurate matematic, dovadă că nu sunt niște cuvinte spuse sau scrise de dragul unui articol. Să nu credeți cumva că dobitoace sunt doar acei indivizi care urinează în lift, vomită pe unde apucă, sau violează alte femele începătoare din aceiași categorie de cele mai multe ori. Dobitoace sunt și cei care sunt violați de alte dobitoace, atât în sens direct cât și în sens cultural, financiar sau politic. Cu alte cuvinte dobitoace sunt și cei care rabdă toată violența și nedreptatea la care sunt supuși în timp fără vreo mare logică. Dobitoc este oricine care acceptă o viață de bovină, liniștindu-se cu faptul că mai are încă ceva de mâncare în troacă și pe de altă parte te poți obișnui să trăiești în coteț și în condiții pentru dobitoace. Mai rău să nu fie! Ne vom obișnui, nu vom muri noi de la asta! E bine și așarău! Asta e situația! Astea sunt cuvinte des rostite de ființe cu structura psihică de tip dobitoc.
Ființele înzestrate cu sistem psihic de tip animal sunt cele mai răspândite în orice societate umană. Acestea dețin în jurul a 60% din populația oricărui stat. Structura psihică de tip dobitoc, animal nici pedeparte nu înseamnă că individul este slab mintal, prost, neinstruit, nepregătit. Nici pe departe nu este așa. Dobitocul merge la muncă, face targhetul, lucrează în bănci și multinaționale, scrie programe pentru calculatoare, își scrie textele pe un blog pe care îl dezvoltă, face tot felul de filmulețe și chiar câștigă bani de pe urma lor din youtube, etc. Dobitocul în forma lui exterioară poate mimicra (Mimicrie – asemănarea externă a unui animal (imitator) cu un alt animal (model), dezvoltată în procesul de selecție naturală și oferă, de obicei, anumite avantaje simulatorului de animale.) destul de bine alte persoane și în prezența martorilor își suprimă apucăturile de dobitoc, deoarece este dresat mai mult sau mai puțin bine, profund și temeinic, de către mecanismele de relaționare socială în decursul timpului. Astfel în prezența martorilor și mai ales în preajma persoanelor reprezentative pentru dobitoc acesta se simte înconjurat din toate părțile de niște limitatori invizibili și astfel își suprimă apucăturile comportamentale și chiar atitudinale prin mimare sau mimicrie.
A doua formă de structurare a psihicului este de tip Zombi. În comparație cu dobitocul care este aruncat dintr-un loc în altul, dintr-o situație în alta, de la un comportament la altul de uraganul instinctelor proprii, zombi este disciplinat și se supune programelor comportamentale. Aceste programe permanent atacă omul, paralizându-i psihicul și impunându-i acestuia programele necesare, adecvate de comportament. Aceste programe comportamentale, ca o mașină de tocat carne, macină nu doar instinctele zombatului, ci și rațiunea purtătorului. Cu alte cuvinte zombi pentru fiecare situație deține un program comportamental prevăzut cu instrucțiuni extrem de clare. Dacă cumva zombi nimerește într-o situație nemaiîntâlnită, acesta se blochează, intră în stupoare, în panică, nu îi este deloc comfortabil și chiar îl încearcă atacul de panică, deoarece a lua singur o decizie pentru zombi este ceva mai rău ca moartea. Va rămâne așa blocat, în cumpănă până când din mulțimea de programe comportamentale unul va deveni dominant și cel mai apropiat de situația creată și atunci acesta va intra în acțiune în conformitate totală cu instrucțiunile venite din program.
Mergând pe stradă, un zombi în fiecare secundă compară realitatea cu programele și dacă lumea înconjurătoare prin ceva este contradictorie sau neconformă programelor deținute, în acest caz zombi nu va încerca să-și modifice programele, ci va încerca garantat să modifice lumea înconjurătoare sau în general o va ignora. Cea mai mică amenințare la oricare dintre programe, îl aruncă pe zombi într-o furie zoologică. Cei care îi induc lui zombi astfel de programe pot face cu acesta orice își doresc. Poți să stai lângă el și să urinezi pe pantofii lui apoi să-ți ștergi degetele umede de obrajii lui și în această situație zombi va rămâne absolut fascinat de această înțelepciune, de libertatea acțiunilor tale și va crede că în spatele acțiunii se ascunde o strategie, o șmecherie care lui încă nu îi este dat să o înțeleagă. Dar dacă nu îți este dat să o înțelegi încă, atunci trebuie să stai mai mult timp pe lângă Marele Maestru care a urinat pe pantofii lui, pentru că doar așa odată și odată vei pătrunde secretul.
Să luăm de exemplu un șobolan de birou, un pupincurist din cei mai obișnuiți, care este fascinat de America fără să fi ajuns vreodată acolo și cu orice ocazie chițăie ceva contra Rusiei fără să aibă vreo dovadă clară sau chiar împotriva României. De obrajii acestuia își șterg degetele și urinează pe pantofii lui o parte bună din aristocrația bancară a vestului, care îl obligă pe acesta să muncească 7 ore pe zi pentru economia americană și doar o oră pentru propriul lui salariu. Cu toate acestea zombi cu mutră plecată și resemnată se va șterge de toți scuipații pe care îi aduce vântul din partea Americii și va continua să se fascineze de vestul strălucitor. Credeți că acesta iubește SUA? Nu! Programul lui comportamental este astfel construit, programul iubește America, nu el ca individ. Dar dacă cumva tu nu iubești SUA, atunci pentru tine există un alt program, care te va face să cazi într-o fascinație mistică în fața UE, sau în fața tricolorului. Există structuri care pot să-i orienteze pe unii zombi cu program ,,America este cea mai cea”, împotriva altor zombi cu programe ,,UE este cea mai cea”, pe unii marxistoboți împotriva progresistoboților, apoi pe toți deodată împotriva comunistoboților sau patriotoboților extremiști, etc. Iubitorii vestului pidarastic cât și ai Europei pidarastice cu orientări sexuale din cele mai inimaginabile pentru un om sănătos la minte acum 30 de ani în urmă sunt ațâțați împotriva tradiționaliștilor, naționaliștilor, conservatorilor etc. Pe zombi este foarte ușor să-I ridici la luptă dacă în interiorul lor există programul necesar. Dacă nu există se instalează destul de ușor. După ce aceștia încep să se bată între ei și de pe urma lor încep să sufere și alte state, odată se întâmplă că va trebui iar să vină Rusia să apere Europa de ea însăși, adică de ceeace a generat și susținut chiar în interiorul granițelor sale.
Zombi pentru orice situație are o instrucțiune. Dar dacă cumva se întâmplă ca pentru o situație anume să nu existe o instrucțiune atunci se produce o spargere a șablonului și individual nimerește în prostrație ( Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie). Lui zombi nu îi place deloc să ia decizii, încordarea intelectului îi generează stres, sarcinile ce necesită o rezolvare creativă, orice mică ieșire din zona de confort, reprezintă o tortură infernală pentru un zombi. În aceste situații zombi foarte iscusit se ferește de astfel de sarcini și caută să ajungă rapid înapoi, în zona instrucțiunilor – zona lui de confort. Un zombi este nu doar comod pentru stăpâni ci mai mult, este un adevărat cadou, deoarece acesta este un sclav de bunăvoie, lipsit de inițiativă care știe să-și pupe unde e cazul stăpânul, să-i dea jos scama de pe haină, să-i ducă servieta, să-i fie de folos nu doar la locul de muncă. Mai mult de atât un zombi oricând e gata să-l rupă în bucăți pe oricine care vorbește ceva rău de stăpânul lui sau atentează asupra sfințeniei instrucțiunilor comportamentale ale lui.Programele comportamentale umplu întreg conținutul spațiului conștiinței și îl înconjoară și pe din afară ca o pânză de păianjen și cu toate acestea zombi va considera că toate aceste lucruri reprezintăpărerile lui obiective, alegerile și hotărârile lui personale, comportamentul ales conștient ca fiind cel mai bine gândit și adecvat într-o situație dată. Cu alte cuvinte, zombi nu înțelege uneori toată viața de unde i-au venit comenzile și le percepe pe acestea din urmă ca fiind propriile lui inițiative, hotărârile lui, dezvoltate în timp prin experiență de el însuși în mod conștient. Pe lângă toate acestea zombi nu sunt doat sclavi, ci și mijloace extrem de bune și eficiente pentru controlul și conducerea bovinelor umane. În esență zombi sunt niște ciobani robotizați. Le este ușor să conducă o turmă de dobitoace dacă au instrucțiunile necesare pentru orice situație posibilă în muncă cu structurile psihice de tip animal. Lor chiar le place să conducă turme îndobitocite. Elita executivă și elita funcționarilor de stat este mediul unde se întâlnesc cei mai mulți indivizi înzestrați cu sisteme psihice de tip zombi. O gașcă de paraziți ce sug sângele și beau transpirația de pe spatele țăranului român, a muncitorului și plătitorului de impozite. Toți acești oportuniști, birocrați, de prin tot felul de cabinete în care nici ei nu știu exact ce fac, pentru ce răspund, care le sunt exact sarcinile și obligațiile, responsabilitățile pentru care își iau salariul mai mare decât la privat, toate aceste nepoate și amante vârâte prin tot felul de cabinete, secretare și secretari, în tot felul de instituții și organizații centrale sau periferice care nu sunt iubite sau iubiți cu anul, pentru că cei de sus nu vor să facă sex cu bioroboți, iar cei de jos nu sunt de nasul bioroboților și le este greață de aceștia din păturile de mai jos. Așa și rămân neiubite și neiubiți cu anii, dar în schimb sunt perfect robotizați pentru împlinirea unor sarcini precise fără să conteze cât de morale sau imorale sunt scopurile acestora. Pentru un zombi este ceva grețos să fii ocupat într-o muncă de producție, de orice fel și de regulă își petrec orele de muncă pe scaunele din cele mai diferite birouri. Zombi se hrănesc cu produsele culturii rusofobe, adică cu lături pseudointelectuale și pseudoculturale. Pot să aduc aici o listă întreagă de astfel de zombi atât din țară, cât și de peste hotare și ați putea vedea că nu sunt oricine, ci așa zisele mari personalități ale țării și lumii. Acești zombi consideră că minerii, șoferii de tiruri, cei care lucrează în turnătorii de oțel, în agricultură nu sunt altceva decât niște dobitoace, care trebuie tratate corespunzător, deși printre oamenii din aceste domenii există destui de mulți zombi ca și cei care stau la stat cu fundul într-un scaun în diferite birouri. Zombi ocupă în jur de 35% dintre cetățenii oricărui stat și sunt răspândiți oriunde se poate trăi din instrucțiuni și în baza lor. Eu de exemplu am întâlnit polițiști înzestrați cu sistem psihic de tip animal și polițiști înzestrați cu sistem psihic de tip zombi. Pot lucra chiar și în echipă, doar că zombi cu siguranță va fi mai mare în funcție sau pur și simplu îl va domina pe cel cu sistem psihic de tip animal. Același lucru este și printre slujitorii bisericii, printre educatori și profesori, printre oamenii de afaceri și politicieni.
Apare întrebarea logică. Cine le oferă zombilor aceste instrucțiuni? Este foarte clar cine le împarte, distribuie și implementează programele zombificatoare în spațiul social – televizorul, internetul, la nivelul de zombificare mai înalt programele sunt distribuite de credințele religioase, ideologii politice și învățăturile conceptuale. Instrucțiunile sunt de fapt niște stereotipuri mici, ordine, comenzi, ce au funcția de a corecta comportamentul uman într-o situație sau alta și de a orienta gândirea și atitudinea în direcția corectă, adică necesară, indiferent de problemă. Individul primește acest fel de instrucțiuni de la vârste fragede. La 5 ani copilul deja este plin de la tălpi până la urechi cu tot felul de instrucțiuni, programe comportamentale și atitudinale, care reglează comportamentul atât interior cât și manifestarea exterioară. Copilul este împodobit ca un brad cu astfel de programe. La 5 ani foarte mulți copii, adică undeva la 35 % dintre toți copiii sunt deja niște zombi complet echipați și acționează mai departe prin viață orbește, pe pilot automat, bazându-se pe stereotipii. Inteligența zombatului este conservată. O parte dintre acești copii odată cu trecerea timpului cade în nivelul dobitoacelor, ceilalți însă reușesc să trăiască în nivelul zombi până la terminarea zilelor.
După cum ați observat, dacă cei dotați cu sistem psihic de tip animal sunt 60%, iar cei înzestrați cu un sistem psihic de tip zombi sunt 35%, atunci pentru toate celelalte moduri de structurare psihică ne mai rămâne în jur de 5 %.
Al treilea tip de structurare psihică este – Demon. Acești oameni sunt mult mai perfecționați, mai desăvârșiți în comparație cu cele două moduri de structurare psihică de până acum, adică animal și zombi. Demonii știu și pot cu ușurință să-și domine pornirile instinctuale și mai important este că știu să ignore instrucțiunile, ceea ce înseamnă că întotdeauna acționează în vederea împlinirii propriilor lor interese și nu în interesele unui oarecare stăpân interior care nu știm cum a pătruns acolo așa cum se întâmplă la zombi. Aceștia își cunosc extrem de bine interesele de orice natură ar fi acestea și nu se bazează pe instrucțiuni, comenzi, stereotipii pentru a le atinge. Cel mai important este că la demon este deblocată puterea voinței, astfel încât sunt liberi în gândire și acțiune. Abia aici vorbim de un volnic. Cei de până acum au fost nevolnici, neliberi, nevoiți, conduși fie de ceva ce este în interior – instinctele sau de ceva ce a venit din afară – instrucțiunile. Demonii în orice societate umană sunt undeva în jurul a 4% din populație. Aceștia știu extrem de bine cum e construit sistemul de conducere, influență și manipulare în cotețul global, deoarece în cea mai mare parte acest sistem a fost construit chiar de ei – Demonii. Anume demonii sunt cei care crează acea bază și rețea extrem de răspândită de instrucțiuni și programe comportamentale sociale și individuale, legislative și economice, politice și ideologice, filosofice și conceptuale. Chiar ei sunt cei care se ocupă în mod constant de programele comportamentale ale zombaților și organizează cărări presurate cu boabe de grăunte care să fie urmate de cei cu sistem psihic de tip porc, scuzați-mă, am vrut să spun de tip animal. Demonii sunt fermierii care mână turmele la tuns, muls și la abatorul construit în vecinătate de care vorbeam mai sus. Ei sunt cei care strâng mierea de la albine numai că fac acest lucru în relație cu oamenii. Ei sunt stăpânii fabricilor umane, stupilor de omuleți. 4% dintre oamenii lumii sunt aceștia care stau la baza și la vârful piramidei financiare, politice, ideologice, doctrinare, conceptuale globale. Acel vârf de piramidă care este desprinsă de restul piramidei și plutește în aer deasupra în raze de lumină. Ați văzut această imagine pe dolarul cu valoare de 1. Ei sunt păpușarii care trag de ațe aproape invizibile însă cu toate acestea ceilalți se execută imediat de parcă ar fi legați cu funii groase de mâini și de picioare. Acțiunile demonilor declanșează uneori efecte distructive globale, însă pentru zombi și dobitoace aceste manifestări par a fi naturale și firești, manifestarea naturii sau a stihiilor, furtuni logice ale istoriei umane care mătură în cale milioane de vieți omenești. Imperiile apar și dispar ca un fapt divers în viața societăților, fără niciun motiv sau cauză specială. Așa a vrut Domnul. Știe Domnul mai bine ce să facă cu noi. Noi suntem mici ca să înțelegem aceste lucruri care implică foarte multă gândire, analiză, sinteză, gândire abstractă și sistemică, operații speciale, cercuri de influență, servicii de informații, trădări, interese, etc, etc. Nu e de capul nostru. Suntem mici și proști și nu ne rămâne decât să ne rugăm ca Domnul să se îndure de noi aceștia mici și proști. Asta este gândirea sistemelor psihice de tip animal. Se întâmplă asta pentru că Rusia a făcut așa sau nu a făcut așa, pentru că Germania ne fură, pentru că Olanda ne urăște și nu se comportă politic corect, pentru că unele țări au încălcat procedurile și normele, este rău pentru că nimeni nu își asumă responsabilitatea, pentru că în jur sunt doar niște incompetenți și oportuniști, hoți și pupincuriști, trădători de țară și de neam – asta este gândirea celor cu sistem psihic de tip zombi.
Demonii spre deosebire de dobitoci și zombi au o înaltă cultură a cunoașterii și dețin o inteligență strălucită, rapidă, ascuțită și departe văzătoare. Aceștia percep lumea în întregime, ca o singurăimagine, compusă dintr-o serie întreagă de mecanisme și legități și nu ca pe o ciorbă compusă din factori întâmplători, accidentali, răsturnați laolaltă în această găleată globală. Demonii au o percepție mozaică asupra vieții, pe când zombi și dobitocul vede lumea în formă caleidoscopică.
Așadar, demonii își stăpânesc extrem de bine instinctele și reflexele, nu țin cont de instrucțiuni și stereotipii, șabloane. Aceștia cu adevărat au o părere proprie asupra lucrurilor și această părere nu se supune niciunei alte autorități. Doar demonul poate să o schimbe , să o updateze, dacă consideră necesar și folositor, nimeni altcineva. Aceștia iau hotărâri bazate doar pe libertatea voinței proprii, în mod exclusiv și nu se supun voinței altora. La o citire rapidă ai putea crede că anume acest mod de structurare psihică este cel mai bun, ideal. Voință, autocontrol, minte rațională, gândire sistemică, viziune mozaică asupra lumii, minte ascuțită, rapidă și departe văzătoare, ce vrei mai mult? Însă trebuie să vă spun că demonii au un neajuns care îi face pe aceștia neterminați, incompleți și uneori chiar mai defectuoși decât dobitoacele, ceea ce le duce uneori până la zero toate prioritățile și avantajele lor, aruncându-i pe aceștia în colectorul celor cu probleme psihice, bolnavi, nebuni, degenerați, și psihopați sau sociopați. Da ei dețin o înaltă filosofie a cunoașterii, însă în asta este păcatul lor, nu se pot rupe dincolo, în afara granițelor intereselor lor personale sau de grup și din acest motiv ajung să fie un fel de cerșetori globali. Cu alte cuvinte aceștia patinează pe loc cu frâna de mână trasă până li se ard cauciucurile în încercarea lor de parazitare globală și hapsânică tot mai mare. Anume avariția și păcatul parazitismului îi bagă pe aceștia pe strada înfundată a evoluției ca pe niște maimuțe urâte, iar în termeni istorici aceștia sunt sortiți stingerii și dispariției, gunoi istoric. Uite nu demult a murit David Rockefeller la 101 ani, după ce i-au schimbat a 7 inimă. Și? Ați văzut să plângă cineva după el? Gata. Gunoi al istoriei. Mâine, poimâine moare Soros. Și? Gata. Gunoi istoric. Nimeni nu va plânge prea mult de marea pierdere, ba chiar poate mulți se vor bucura că a mai plecat un nebun globalist și global nebun.
Demonii sunt adevărații stăpâni ai maselor dobitoco-zombificate. Aceștia având voință și inteligență, minte totuși nu le folosesc în adevăratul lor scop. Ei își pun frână lor și milioanelor de oameni în dezvoltare și la un moment dat se duc la vale ca niște saci plini cu rahat în groapa iresponsabilității și a intereselor muritoare neimportante. Interesul demonilor este de a însclavi oamenii, de a-i aduce la nivelul de sclavi perfecți și a-i ține în această condiție cât mai mult timp posibil. Acești 4% din umanitate sunt interesați de tot ceea ce se întâmplă acum, de tot ceea ce vor să facă prin digitalizare, QR coduri, prin marea resetare, prin controlul total al mișcărilor, faptelor și chiar gândurilor oricui și de oriunde de pe acest glob. Planurile lor cu adevărat sunt demonice și cu ajutorul zombilor și al dobitoacelor, cu implicarea activă a acestora construiesc un abator de animale aici în zonă.
Visul demonilor este să țină tot omul de pe glob într-o condiție de sclavie benevolă, acceptată și chiar dorită mai ales de către zombi pe când ei, demonii, să stea culcați la soare, în locuri frumoase de pe acest glob, să aibă miliarde și miliarde, să dețină țări și dacă este posibil continente întregi parazitând din plin pe munca oamenilor.
Cu sistem psihic de tip demon nu sunt înzestrați doar reprezentanții Predictorului Global așa cum ați putea să credeți. Purtătorii unui sistem psihic structurat după tipul demon există și printre oamenii obișnuiți, printre prietenii tăi, vecini, consăteni. Mai puțini dar există. Dacă sunteți la un loc adunați 100 de persoane este foarte mult posibil ca printre aceștiasă fie 2-3 persoane înzestrate cu un sistem psihic de tip demon. Acestea sunt așa un fel de Hitler mai mici, urăsc lumea, adică pe zombi și pe dobitoace și de regulă în tramvai stau undeva într-un colț și emană ură față de toți cei cu care este nevoit să călătorească împreună. Nu prea le place să se bage în seamă cu pulimea deși zboară în același avion, dar dacă ceva nu i-a plăcut va sta liniștit și va compune un plan diabolic de răzbunare. Aceștia sunt de regulă mici, scunzi fiureri, sparg orice instrucțiuni sau modele comportamentale pentru că în natura lor le urăsc pe toate aceste bipede, paracăpiate, bovine, oi și folosindu-și inteligența și voința nestrămutată vor face tot posibilul în mod diabolic să ajungă peste ei și să-i stăpânească. Toți aceștiade regulă când erau în școală au fost supuși bulingului, au suferit, au fost umiliți și încă din băncile școlii visau cum vor crește mari și vă vor arăta ei vouă cine sunteți voi de fapt și cine au ajuns să fie ei. Și da, ajunge să îți fie șef, iar tu care ai învățat numai pe note înalte, ai ajuns să fii angajatul demonului. Demonul adoră să îi scuture din temelii pe propriii lui compatrioți, pentru că vede cum această mare turmă de bovine infanteriste este atât de redusăîncât poți face orice cu ea. Și dacă se poate, atunci demonul va face evident cu abilitate orice lege, constrângere, șablon, regulă, procedură. Dacă toți sunt proști și reduși, atunci rezultă că eu sunt un geniu. La această concluzie demonul ajunge destul de repere, ceea ce nu este departe de adevăr. Prin urmare geniul poate și are voie să facă ceea ce nu pot face alții, pentru că, chiar de aia e geniu.
Aha, m-am prins! Înseamnă că eu sunt un demon, prevăd cum ar spune unii dintre voi citind acest text în timp ce la ei în garaj se acoperă de praf baloți întregi de bani. La fel ar gândi și cei care au reușit să exploateze economia, instituțiile statului, bogățiile statului, cei care au tras un tun pe ici pe colo sau pur și simplu cei care câștigă suficienți bani din investiții. Eu pot să-mi aprind țigara cu bancnote de 100E, înseamnă că sunt un demon. Pot la un chef arunca cu banii în lăutari și fetițe și îmi place să-i văd cum se apleacă să-i ridice de pe jos – clar, sunt un Demon. Am întâlnit această situație des și paradoxal oamenilor mai mult le place să fie încadrați în categoria demon decât în cele două de până acum. Răspunsul meu. Ioane mai ai mult până la demon, extrem de mult. Lumea demonilor este peste nouă mări și nouă țări, trebuie să treci nouă munți și să învingi nouă balauri cu câte trei capete fiecare, trebuie să cucerești de unul singur nouă prințese fără ați ajunge capul acolo unde îți sunt acuma pantofii pe care nu demult cineva a urinat, ai uitat? Ioane e lungă calea și anevoioasă până la demon. Când Ioane ai citit ultima carte științifică, când Ioane ai scris tu cu mânuța ta o plângere la poliție, când ai scris cu mânuța ta un text în care să-ți expui părerea, știința, cunoașterea în fața tuturor, asumându-ți prin asta și textul și părerea și tot ce de acolo rezultă? Păi vezi!? Da tu, demon, demon! Ioane ești un zombi obișnuit, ceva mai performant în a captura banii în garajul tău, îngreunat de apucăturile dobitocești în care mai nimerești din când în când, mai ales când în jur apare o femeie frumoasă. Nu ai Ioane încă suficientă hapsânie, sete de cunoaștere ca să ajungi demon. Degeaba ai bani. Unii demoni nu au nici bani, nici conturi în bănci, dar în orice moment al zilei și al nopții au acces la sursa banilor și își iau cât le trebuie să cheltuiască pentru a împlini un proiect global, regional, sau local. Demonul nu este obligatoriu să aibă bani, să fie milionar sau miliardar. Toate acestea i se dau dacă este nevoie. Demonul are puterea minții și puterea în general. Demonul din poziția puterii poate să-ți nulizeze toți banii tăi, Ioane, adunați în garajul tău. Te trezești într-o zi și un demon a stabilit să taie trei zerouri din valoarea banilor, sau să-i anuleze în general și ce ai făcut Ioane, cui te plângi? Cel mai mult își doresc să devină milionari anume zombii și dobitoacele. Ei au cel mai mare apetit pentru milioane, bogații, case și mașini și sunt gata să facă pentru asta tot ce este necesar, chiar să ia și credit din bănci dacă trebuie. Toți vor asta Ioane, doar că restul nu au fost la fel de norocoși catine să se conecteze la o tâță economic financiară a statului așa cum ai reușit tu. Însă ca apetit ceilalți au unul poate cumult mai feroce ca apetitul tău Ioane. Fii atent nu spune tuturor dobitoacelor că ai atâția bani în garaj că atunci când dobitocul va putea încălca normele și legile, o va face cu siguranță. Abia așteaptă unii o mică răscoală socială, o mică revoluție sau un maidan ca să ajungă repede la tine acasă, apoi în piața revoluției. Nu te pune Ioane cu dobitoacele catine, pentru că printre dobitoace sunt și șacali, lupi, lei, tigri pe când tu ești un biet porcușor.
Demonii în mod vădit se diferențiază de masa generală de oameni, ies în evidență din mulțime nu doar prin inteligență, ci și prin voință, sunt capabili de luptă, dar nu corp la corp. Lupta corp la corp este pentru zombi și dobitoace. Demonul se respectă și lupta pentru el înseamnă o luptă a minților, a strategiilor, a mutărilor pieselor pe tabla de șah, gândesc în categorii mari și văd lumea pentru mulți ani înainte. Aceștia sunt în stare să creeze strategii de lungă durată și cu ajutorul capitalurilor părinților ajung să dețină capitaluri imense folosindu-se de hapsânia lor. Mișcările tactice sunt pentru zombi. Demonii lucrează nu cu mișcări tactice care au funcția de a rezolva ceva acum pentru niște interese momentane, ci folosesc strategii menite să formeze un viitor anume, o anumită posibilitate cu o anumită probabilitate și când acea situație s-a format demonul va împinge situația mai departe. Demonii nu se aruncă la câte o mită așa cum fac deputații sau baronii, funcționarii sau secretarii. Nu. Demonul știe pericolul acestor capcane și nu este orbit de mărunțișuri. Da este adevărat, marea majoritate a baronilor, oligarhilor se mulțumesc cu bani aruncați pe jos de către cei mari. Bani adevărați nu au văzut cu adevărat aproape nici unii dintre ei. Unii baroni chiar sunt plini de datorii pe la tot felul de bănci, dar încă nu îi saltă nimeni, pentru că li se caută o scuză, cineva încă îi protejează în speranța că își vor reveni și vor putea iarăși să contribuie la campaniile electorale sau la bugetul partidului.
Ioane, tu care ești un zombi perfect, ești interesat să aduni bani cu nemiluita. Un zombi poate avea alte preocupări. Nu știu, poate unui zombi îi place să rupă piciorușele fluturașilor pe care el sau altcineva îi prinde și îi aduce. Altul poate are drept hoby să adune tot felul de insecte și să le înțepe cu un ac în spate apoi să le așeze pe mărimi, căprării, culori, într-un sertăraș. Tot felul de preocupări ciudate, însă ceea ce au în comun toți demonii este – parazit hapsân. Cum pot Ioane să-ți mai explic că nu ai crescut încă până la nivelul de demon și că ai rămas blocat mai degrabă undeva la nivelul de porc cu toate caracteristicile aferente, doar că tu ai fost mai norocos decât alți porci? Caută în tine programele comportamentale, paternurile, mindseturile, stereotipurile pentru că acestea se înmulțesc în tine și în jurul tău precum păduchii. Uite de exemplu. Tu în fiecare seară bei o bere, două. În fiecare seară ca programatul, după un anumit program. Asta este un program, mai ai și multe altele. Dacă într-o seară cumva se întâmplă să nu ai acea bere în frigider, noaptea nici nu poți dormi calitativ, ăsta este un alt program. De ce nu te poți lăsa de berea ta? Corect, pentru că reflexele, instinctele de dobitoc cer satisfacerea acestor plăceri, iar voința care ar trebui să împiedice acest lucru îți este blocată. Uite că nu ai voință să pui capăt dependenței tale de berea ta. Jumătate de creier se blochează când încerci să îți satisfaci plăcerea ta legată de bere. Cealaltă jumătate se află în șoc și încearcă să scape din această capcană, dar nu poate și se predă, sprijinindu-se pe cârligele susținătoare și oarecum relaxante, cum că eu beau berea mea pentru că însumi am ales asta, vreau asta pentru că așa vreau eu și știu exact ce fac. Eu pur și simplu consider necesar să beau o bere după o zi de muncă obositoare. Dacă nici bere să nu mai bem, atunci ce viață mai e și asta. Păi da eu mai bine mor de mă las eu de plăcerea mea sănătoasă de a bea o bere, două, poate trei după o zi de muncă în care toți au tras de mine în toate părțile, iar unul chiar a urinat pe pantofii mei. Mă relaxează o bere, îmi dă putere și mă liniștește. Asta fac pentru că asta fac și știu eu mai bine ce e bine și ce nu pentru mine. Este alegerea mea și fac ce vreau cu berea mea, cu corpul meu și cu conștiința mea care uite acum imediat va începe să se obnubileze. Da Ioane, dar vezi și tu că pentru a ieși tot alcoolul din tine, organismului îi trebuie minim 74 de ore, însă până atunci o să mai bei și mâine 2-3 beri și poimâine și uite așa un an deja, doi, zece și conștiința ta tot acest timp a fost obnubilată, încețoșată deși ție ți s-a părut că ești pe deplin treaz și senin. Și ce dacă, nu fac nimănui niciun rău. Mai rău fac drogații ăștia care se droghează apoi se urcă la volan.
Uite așa milioane de hotărâți, cerșetori și dependenți, care știu exact ce fac se așează în fiecare zi la coadă după bere. Vezi Ioane, asta e problema! Demonul se uită la tine ca la o ființă retardată, înapoiată și mental distrusă pentru că numai un idiot își bagă singur de bună voie și nesilit de nimeni, în fiecare seară 2-3 beri în stomac care îi distrug sistemul digestiv, structura psihică, gândirea, atenția și concentrarea, aruncându-ți conștiința în caleidoscopism și după toate acestea mai dai și bani pentru toată această nenorocire? Cât de disfuncțional, debil trebuie să fii ca să faci asta singur, de bunăvoie și pe banii tăi? Treci singur prin tine Ioane și vezi instinctele, fricile și reflexele, stereotipiile cognitive, șabloanele comportamentale, răspunsurile automate și o să vezi că de la urechi până la tălpi este prins în toate acestea astfel încât de la scuturarea penisului dimineață deasupra wc-ului și până la luarea de hotărâri schimbătoare de destin, le faci în mod automat, condus de instincte sau programe, deși ai impresia că ești un om liber și că toate se întâmplă la voința ta.
Al patrulea tip de structurare psihică – om. Anume acest tip de structurare psihică superioară este cel la care tu – prin tot felul de nu vreau, nu pot, nu știu cum – trebuie să ajungi. Pentru a ajunge în timpul vieții și de dorit cât mai repede la acest mod de structurare psihică ți-a fost dată o viață întreagă. Pentru asta ai venit de fapt și de drept în această lume – să ajungi om, chiar dacă vei fi obligat să treci prin toate celelalte de până acum. Important aici este să nu stai prea mult în acele zone, să nu zăbovești prea mult, pentru că te poți obișnui, iar obișnuința este a doua natură a omului. Apoi, dacă te-ai obișnuit deja să fii dobitoc, e mai greu. Este adevărat că orice învățare are și dezvățare, însă dezvățarea costă și necesită efort, pe când învățarea e „gratis” uneori și multă lume te ajută „dezinteresat”. Ții minte, Ioane, când ai băut prima bere? Câți prieteni ai avut care îți dădeau gratis câte o bere două, doar să stai cu ei la un pahar de vorbă despre nimic, despre prostii inutile și vorbe goale fără sens? Mulți te-au ajutat și a fost ușor. Dar, uite, acum când vrei să te dezveți, ai nevoie de un psiholog, de bani, timp, efort, conștientizare, autocontrol, disciplină și voință de fier. E greu, nu? Pare atât de greu, încât devine în mintea ta ceva irealizabil și hotărăști să rămâi în zona în care te-ai obișnuit – zona dobitocului. Doar nu se moare de la asta și tu o știi bine, Ioane. Nu se moare, este adevărat, dar nici nu se trăiește.
Te-au adus în această lume, în zona maximei întruchipări și condensări a Duhului. Te-au înzestrat cu intuiție copilărească, imunitate, curiozitate, capacitatea de a te reproduce și de a iubi. Totul a fost extrem de bine gândit și organizat, astfel încât tu să poți ajunge o ființă înzestrată cu o structură psihică superioară de tip om. A nu înțelege acest lucru esențial înseamnă a fi un idiot absolut și meriți să putrezești treptat de viu până viața te va arunca ca pe un rebut la reciclare. Matricea vieții în care tu ai nimerit, Ioane, încă de la naștere, are un sistem imunitar asemănător cu al tău, doar că la altă scară, iar acest sistem imunitar distruge tot ce consideră a fi periculos, nefolositor sau peste o anumită limită. Când oamenii ca tine, Ioane, din cele mai diferite motive, printre care lenea și confortul, devin prea mulți, sistemul imunitar al matricei vieții ia hotărârea de a reduce drastic numărul paraziților din țesutul viu al vieții. Printre aceștia, Ioane, poți cu ușurință și neîntrebat de nimeni să nimerești și tu, dacă îndeplinești toate condițiile necesare și suficiente la acel moment evolutiv pentru a fi aruncat la reciclare, ca un obiect și subiect în același timp care s-a oprit în evoluția sa și a trecut la regimul de parazitare a vieții și a celorlați.
Cosmosul nu este emoțional, Ioane. E rece și mental. Nu bocește după tine că ți-ai pierdut tu viața sau poate chiar și sufletul. Te vor înlocui cu rapiditate. Așa că, Ioane, grăbește-te să devii om! Nu ai prea mult timp la dispoziție. Nu uita că, înainte de a deveni om, obligatoriu va trebui să fii și demon. Acuma, că vei fi un înger sau un drac, ambii sunt demoni, Ioane. Important este să nu te reții prea mult în structura psihică de tip demon.
Omul este o structură psihică superioară care este înzestrată cu voință și rațiune, ca și în sistemul psihic de tip demon, intangibilă pentru manipulări de tip zombi sau dobitoc. În comparație cu demonul, omul deține ceva superior și anume moralitatea, demnitatea, cinstea, etica și estetica. Omul nu se ghidează prin viață după apucăturile lui compulsive și maniacale, ci numai și numai pe baza voinței lui nezdruncinate, care permanent este supusă dictaturii normelor morale, spirituale. Astfel, omul este total ieșit de sub controlul sistemului, oricare ar fi acesta. Omul devine postsistemic, suprasistemic, dacă doriți. Omul este liber în gânduri și faptele lui însă, înainte de a face, de a întreprinde ceva, omul se va întreba: Cum se va împăca acest lucru cu conștiința mea, cu morala, cu etica și frumosul, cu politica și economia cerurilor? Orice hotărâre a omului, orice gând, orice gest banal al corpului este filtrat în aceeași secundă prin prisma aceastei întrebări: Cum se acordează, cum se sincronizează aceste fapte și gânduri cu propria conștiință, cu morala, cu scopul devenirii și înălțării mele?
Cu toate acestea, să nu credeți că structura psihică de tip uman ne scoate în față un om cumințel, care umblă prin viață și îi compătimește pe toți sau ca unul care întoarce și cealaltă falcă, ca să mai încaseze un pumn, în speranța că maxilarul se va așeza la loc. Dimpotrivă. Conștiința este o sabie care se ridică la cea mai mică încercare sau tentativă asupra demnității, onoarei și moralei omului. Încercarea de a-l pune pe acesta la punct, cu botul pe labe, așa cum încearcă mereu dobitocul să facă cu oricine, crezând, în prostia lui că, dacă în față îi stă un om care are tot două mâini și două picioare, înseamnă că este unul exact ca el. Structura psihică umană nu suportă să fie pus la respect, amenințat sau jignit, el sau concetățenii lui, semenii lui, oameni ca el ca și structurare a sistemului psihic pe care îl dețin. Omul nu poate fi pus în situația de a răbda și îndura ca boul la poarta nouă. Omul oricum îți va da un răspuns pe măsură, un răspuns direct sau indirect, tăcut și în ascuns sau deschis și la vedere. Încercarea de a pune omul în situația bovinei nu va face nimic altceva decât va scoate la iveală și mai tare dobitocul din tine, pentru că dobitocul acționează sub imperiul și dictatul instinctelor. Omul, la nevoie, poate să și împuște rapid și direct în frunte un lup turbat sau un porc scăpat de sub control. Deci nu încerca să te urci pe umerii și bunătatea lui, nu încerca să-ți bați joc de el, așa cum faci tu cu semenii tăi dobitoace, pentru că răspunsul va fi unul din cele la care tu nici nu visezi. Locul unde omul a semănat măcar o dată este pământul lui și pe acel pământ nu va apărea nimeni cu tot felul de pretenții. Dacă, însă, se va găsi cineva care se va risca, atunci omul poate să ajungă cu tancul până la tine în bârlog și va amesteca acolo, sub șenilele tancului, tot rahatul, apoi își va pune drapelul lui deasupra celei mai înalte clădiri. Omul nu râvnește la pâinea altuia, nu face afaceri din problemele și necazurile altor oameni, care puteau să nu aibă acele necazuri dacă nu erai tu – dobitoc, zombie sau demon. Omul în general nu suportă niciun fel de nedreptate, indiferent de unde sau de la cine vine aceasta. Omului îi place dreptatea și onoarea, demnitatea umană și cinstea, curățenia sufletească și bucuria vieții și a creației. Omul va arde de rușine dacă, odată, cumva, undeva va acționa împotriva propriei sale conștiințe.
Acum, ia o carioacă colorată, cât mai groasă, mergi în wc-ul tău și scrie pe peretele din fața tronului tău de zombi, cu litere cât mai mari: Omul este puterea voinței plus conștiință, onoare și demnitate. Acum mergi și scrie această frază pe tavanul din dormitorului tău: Omul este o fiinţă liberă, o conştiinţă creatoare, înzestrată cu un sistem psihic superior de tip uman. Mergi și la bucătărie: Omul a fost creat ca o fiinţă care continuă să se perfecţioneze mereu, ca o fiinţă care, după ce atinge un ţel, îşi propune un alt ţel şi mai înalt. În sufragerie: Omul este o frontieră. Fiinţă grăniceră, marchează limita între două lumi. Dincoace de el este creaţia materială, dincolo – misterul.
Citește aceste fraze de câte ori le vezi și mereu întreabă-te cât mai ai până acolo și cât mai ai ca să devii om. Gata? Ai ajuns? Foarte bine. Bine ai venit printre oameni, ne bucurăm, pentru că și așa suntem prea puțini în lumea asta. Suntem undeva la 1-1,5%. Este foarte greu, dar nobil și divin să fii om printre atâția demoni, zombi și dobitoace.
Aceste două lucruri, puterea voinței și conștiința, te pot transforma din dobitoc în om. Nimic mai mult. 95% dintre oameni trăiesc lipsiți de conștiință, trăiesc fără rușine față de nimic, fără nicio moralitate și fără vreun efort de voință din partea lor. Trăiesc așa cum vine viața: cum va fi, cumva tot va fi sau nu a fost să nu fie. Ceva tot va fi. 95% dintre oameni au conștiința proprie deformată, obnubilată, paralizată și schilodită. Morala, onoarea, demnitatea și rușinea pentru foarte mulți par a fi niște concepte învechite și prostești. Unii chiar promovează viața fără de rușine, fără de granițe morale, fără niciun fel de graniță. Păi, dacă nu ai graniță în nimic, atunci ce formă ai? Orice formă de viață are o graniță și o limită, un tabu. 90% vor să trăiască fără toate acestea, fără limite, acoperindu-și propriul egoism și cinism printr-o scuză de genul: „Eu însumi sunt de fapt o ființă bună și onestă, însă, dacă viața nu mă cruță și este dură cu mine, atunci și eu voi fi dur cu toți cei din jur ca față de niște dobitoace, doar și eu trebuie să trăiesc cumva în lumea asta. Societatea este vinovată că am ajuns să fiu ceea ce sunt. Lumea este așa construită încât fiecare luptă pentru binele lui și, deci, și eu va trebui să lupt pentru binele meu, așa cum știu eu mai bine. Dacă lumea era construită altfel, atunci desigur și eu aveam să îmi arăt părțile cele mai bune din mine și aș fi fost și eu pentru pace și prietenie, înțelegere între oameni și state”.
Oare aceasta este logica omului? Nu, asta este logica prostituatei: „Eu, prin natura mea, în adâncul meu, sunt o fată bună, sinceră și curată, cu valori umane și spirituale, însă am ajuns să fac sex oral cu bărbați necunoscuți pentru bani, pentru că așa e viața. Lumea însăși s-a făcut vinovată în fața mea, pentru că nu este așa cum era când eram copilă și, până când lumea nu se va corecta, eu voi fi nevoită să mă comport ca o femeie ușoară, prostituată, curvă ordinară, viperă veninoasă, pentru că așa este lumea și viața și nu am încotro”. Foarte confortabilă explicație, aproape că îți este greu să-i mai zici ceva.
Repet. Omul nu este doar acela care este bun, iertător și pe toți îi compătimește, ci acela care nu doar se află sub comanda conștiinței, ci și, în același timp, deține puterea reală a voinței, a inteligenței, a moralei și a spiritualității, pentru a utiliza aceste puteri în practiva vieții. Există puterea reală, ești om. Nu există puterea reală, du-te și paște fericit! Leneșul mental, idiotul, debilul, cretinul nu este om. Cui îi este lene să încordeze creierul pentru a contracara inteligența dușmanului este de la început un trădător și părtaș la acțiunile intelectuale, tactice sau strategice ale dușmanului. Oricât de patriot te-ai considera, iubitor de neam și de români, de țară și de glie, totul este în zadar dacă nu poți să-ți foloseșți creierul pentru a lupta cu inteligența dușmanului. Tu nu poți înțelege de către cine și în ce moduri este condusă țara ta, inclusiv cum ești tu condus spre abatorul deja construit în zonă. Dacă nu înțelegi toate aceste legături, mecanisme, sisteme, prin care ești cumpărat și vândut cu tot cu țară și, fără să știi sau să-ți dai seama, cu mâna ta contribui în mod activ la distrugerea țării și a neamului, înseamnă nu doar că ești analfabet funcțional, ci mai mult, ești un idiot, un sac cu rahat și ceva oase înăuntru, nu patriot, așa cum te afirmi mai ales pe platformele de socializare. A iubi patria, țara, neamul nu înseamnă a flutura ca tâmpitul un drapel în Piața Victoriei, Unirii ori a Revoluției sau oriunde în altă parte. Nu înseamnă a ieși în aceleași piețe cu un placat pe care este scrisă o idioțenie, crezând că de la pancarta aceea toți demonii și zombii se vor speria și imediat vor începe să refacă lumea pe placul tău. A fi om înseamnă a încorda creierul, a gândi necontenit cum să faci ca să contracarezi inteligența străină care are interese străine – vrea să atingă anumite scopuri pe baza prostiei tale în propria ta țară, în propria ta curte, apoi, dacă se poate, în propria ta bucattarie, de ce nu? Dacă prostul acceptă, de ce nu? NU?
Gândește permanent cum să te aperi pe tine și pe cei asemeni ție, mai înaintați sau mai puțin înaintați, de mecanismele de zombificare sau, și mai rău, de transformare în reale dobitoace. Asta înseamnă a fi patriot. A lupta cu mintea, cu capul, cu instrumentele și armele dușmanului, prin sisteme cibernetice, informaționale, ideologice și conceptuale. Ăsta este patriotul și așa trebuie să fie. A sta în stradă cu un placat în ziua de astăzi nu rezolvă nimic. Nu ai făcut absolut nimic decât să-i distrezi puțin pe zombi și pe demoni, care se uită la tine de la geamurile birourilor și te cred dobitoc. Desprinde-te de pahar și de televizor și dobândește puterea voinței și puterea minții, lărgește-ți spațiul conștiinței tale și umple acel spațiu al conștiinței cu lucruri nemuritoare, veșnice, ce dăinuie, cu puterea adevărului și a duhului. Asta înseamnă a deveni patriot și nu a sta în fața televzorului cu berea în mână și, printre râgâieli, mai înjuri fără noimă și înțelegere ba pe unul, ba pe altul, fără niciun fel de logică sau de argument, ci așa, pur și simplu: „Du-te, băi, boule, în paștele mă-tii! Idiotu’ dracu’. Auzi tu ce zice prostu’? E nebun la cap!”
Cine este dușmanul? PG. Predictorul global. Atunci când românul încetează să mai fie dobitoc, pentru PG asta este un adevărat scuipat în față. Este pentru ei o adevărată tragedie, mai rău decât orice război. La fel se întâmplă și când sârbul, ungurul, polonezul, rusul, încetează să mai fie dobitoc ascultător și răbdător. Ieșirea din starea de dobitoc a oricărui neam este o catastrofă pentru PG. Acesta va ridica la luptă artileria financiară globală, va da drumul la o mulțime de rachete informaționale, vor împânzi televizoarele și rețelele de fake news-uri defăimătoare și înspăimântătoare asupra statului tău, vor cheltui miliarde și miliarde doar-doar să te întoarcă pe tine și pe statul tău înapoi, în poziția de dobitoace. Directorului circului nu îi place atunci când animalele din țarc se transformă în orice altceva, pentru că este posibil în general să nu mai vrea să vină seara la program, la reprezentație, posibil că nu vor mai dori să asculte comenzile, să meargă pe bicicletă, să sară prin inelul de foc… Îți dai seama ce scandal și ce teroare! Tu, dacă ai fi directorul circului, nu te-ai simți tot așa? Cum ai dormi când ai ști că tigrul nu mai vrea să fie dobitoc ascultător și și-a pus în cap să te vâneze, să te prindă și să te lingă așa puțin, pe la ureche și pe la ceafă? Aaa? Simți? Exact așa simt și ei acolo sus, în guvernul din umbră, care nici măcar nu este chiar atât de sus și nici măcar nu este chiar atât de în umbră.
Mai există încă o structură psihică, a cincea. Aceasta a apărut nu cu mult timp în urmă pe scara istoriei. În zilele noastre, această formă de structurare a psihicului capătă o amploare și o extindere din ce în ce mai mare. Forma zero de structurare. O numesc forma zero pentru că este cea mai de jos formă de structurare și, prin urmare, este și cea mai periculoasă, din cauza decadenței. Îi mai putem spune formă de structurare psihică căzută în nefiresc, în inuman. Contra naturii lucrurilor, contra firii, contra creației și a oricărui bun simț. Aceasta mai degrabă este o destructurare a sistemului psihic decât o formă de structurare. Această destructurare a psihicului scufundă omul într-o stare foarte asemănătoare cu cea în care te afli în urma consumului de alcoolul în doze mari, al drogurilor, cât și al altor substanțe ilicite. Cu alte cuvinte, dobitocul care a consumat 2-3 pahare de tărie, acum nici măcar la poziția de dobitoc nu mai poate pretinde și se destructurează în ceva mai jos decât dobitoacele, ajunge în faza zero. În starea zero, psihicul uman în general colapsează și individul coboară în ceva degradant, decăzut, lipsit de tendința de a lupta pentru viață. În SUA, am văzut cartiere întregi locuite de astfel de indivizi, care par mai degrabă a fi niște zombi din filmele de groază, decât pur și simplu dobitoace. Aceștia cad până în asemenea hal, încât oricine poate să-și steargă bocancii de ei și nici măcar nu vor vedea asta, pentru că sunt duși rău, psihicul e colapsat. De fapt, decadența a apărut demult, dar atunci avea totuși niște limite culturale și sociale. Acum, însă, decandenții au ajuns să exploreze zone ce se află dincolo, chiar mai jos de zona zero.
Drogatul și alcoolicul aflat în ultimul hal nu trebuie convinși în nimic. Acestora le arăți următoarea doză de drog sau alcool și ei, precum un cal, vor mușca și vor pune hamurile pentru a veni mai aproape de doza cu pricina. Chiar și porcul are ceva semințe de gândire liniară și o oarecare intuiție și cel mai important este că are o dorință acută de a trăi. Drogatul și alcoolicul nu au așa ceva și, prin urmare, sunt mai jos ca organizare psihică decât porcul din cotețul bunicii.
Așadar… Ești încă cu pasta de dinți într-o mână și cu periuța în cealaltă. Aici te-am lăsat mai devreme. Ok. Acum întreabă-te, privindu-te în oglindă direct în ochi: „Care dintre aceste 5 tipuri de structurare a sistemului psihic sunt eu? Unde și de ce, după ce voi ieși din casă, mă voi duce? În ce luptă voi lua parte?” sau „La ce dracu’ îmi trebuie mie toate aceste întrebări prostești?” Poate că îți vei răspunde astfel: „Păi, uite, acum voi ieși din casă și mă voi duce la birou, ca să nu știu ce, dar în schimb voi fi înconjurat de niște femele în călduri și, împreună cu alți dobitoci ca mine, vom concura care le-o va trage primul. Voi sta în coteț până seara și apoi voi veni acasă, ca să mănânc ceva lături din troaca conjugală și apoi la somn”. Interesant. Vii acasă ca să dormi, pentru că ai obosit la lucru. Apoi, după ce dormi și te odihnești, mergi din nou la același lucru, ca să obosești iar și să poți veni acasă, ca să dormi. Sau vii acasă ca să dormi, pentru că nu poți dormi acolo, în coteț, cu celelalte femele și masculi la comun. Sau pleci dimineață la muncă pentru că nu mai poți dormi acasă și trebuie să pleci, pentru că dormitorul și casa ta sunt doar pentru a avea un loc pentru dormit. Întreabă-te și întreabă-te, până odată o să-ți vină să spargi oglinda, până o să te enerveze atât de tare, până o să te doară atât de tare, încât nu o să mai poți sta locului și va trebui să faci ceva ca să nu mai fii dobitoc.
Da, eu văd cum lumea deja s-a umflat, s-a înfierbântat și, pe alocuri, este gata să pocnească, să scoată scântei, fum și tăciune și, în mod sigur, în curând se va întâmpla ceva înspăimântător. Dar ție îți este lene cumva să reacționezi sau să acționezi, pentru că este foarte greu să gândești și să bei bere în același timp. Te înțeleg, e greu. Ei, cu toate acestea, eu tot îți spun. Vei fi nevoit să acționezi. În lume sunt 7 spre 8 miliarde de oameni. Dar așa s-au întâmplat lucrurile și nu ai ce face cu asta. Așa a căzut, încât chiar tu va trebui să scoți lumea din fundătura în care a nimerit. Tu va trebui să salvezi chinezii, americanii, băiețeii cu orientări din bătrâna Europă. Va trebui să iei asupra ta toată responsabilitatea și munca cea mai grea – va trebui să fii deștept, iute la minte și pătrunzător în depărtări. Va trebui să gândești și să creezi strategii, tactici, arme de parare psihologică, instrumente de devirusare și decontaminare psihologică. Va trebui să muncești mult și nu știu dacă cineva te va plăti pentru asta, tot așa cum nimeni nu mă va plăti pe mine pentru acest articol.
De ce ți-a căzut ție această sarcină? Te-ai născut român și asta deja este o mare responsabilitate în fața viitorului. Toți abia așteaptă ca tu să te arunci asupra lor ca un luptător neînfricat, înarmat cu bombe ideologice și informaționale, cu adevăr și eroism, pentru interesele neamului tău, al țării tale și pentru interesele tale și ale urmașilor tăi. Uită-te la europeni. Aceștea abia așteaptă ca cineva să pornească valul și să-i elibereze chiar pe ei, să-i scoată din fundătura în care au nimerit, în care ei pe ei înșiși s-au mânat și au încercat să facă asta și cu alții.
Tu va trebui să faci această muncă, altfel te vei duce la fund odată cu ei. Dacă nu o să faci tu această muncă, cu diplomație, dar și cu fermitate, în vederea apărării intereselor tale naționale, a suveranității, onoarei și a demnității, atunci, mai devreme sau mai târziu, această muncă va trebui să o facă Rusia și o va face, dar în așa mod încât nu cred că îți va plăcea și asta va fi plata pentru pasivitatea ta, pentru lipsa ta de acțiune și de fermitate, atunci când ai putut să o faci. Rusia va face acest lucru în locul tuturor, dar apoi să nu vă plângeți că au fost nițel cam duri, cam prea direcți și fără multă diplomație, preferând să vorbească cu ceilalți prin vizorul de țintire al tancului.
Concluzie
Sensul vieții constă în a te transforma din dobitoc în om. Ai la dispoziție o viață întreagă, dar nu merită să aștepți ceva, pentru că poți muri accidental oricând și nu ai vrea să mori în faza de dobitoc.
Pentru asta nu trebuie să mergi undeva sau să faci ceva super special și deosebit. Nu trebuie pentru asta să alergi pe străzi și să spargi fața cuiva cu placatul sau mânerul steagului pe care îl fluturi în stradă. Pentru asta este suficient să-ți modifici viziunea, morala, etica, mintea, să-ți lărgești spațiul conștiinței proprii. Trebuie doar să-ți controlezi fricile, obiceiurile neproductive sau limitative, temerile contraproductive, care te obligă pe tine fără rușine să bei din ceașa vieții, amuzându-te de mintea ta cretinoidă ce vede lumea în formă caledoscopică. Supune-te dictaturii conștiinței tale și strivește fricile instinctuale, cât și plăcerile dobitocești. Manifestă-ți propria voință. Învață să spui – Nu! Nu, nu sunt de acord, nu vreau asta și nu voi face acest lucru.
Înainte de orice acțiune, adresează-ți două întrebări:
1 Eu iau această decizie singur, bazându-mă pe voința mea și pe intuiție sau, pur și simplu, repet în mod automat, ca o maimuță, ceea ce fac ceilalți din turmă?
2. Cum se va acorda ceea ce vreau să fac cu propria mea conștiință, cu demnitatea și onoarea mea?
Atât. Aceste două întrebări îți vor servi ție ca o adevărată structură de apărare din beton armat, în care își va sparge râtul orice agresor. Singura condiție este ca aceste două întrebări nu doar să ți le adresezi și să le declari și altora, ci cu adevărat să le înfăptuiești în viața ta, zi de zi, oră după oră, minut după minut.
Uite că ai terminat între timp și a patra bere. Acum întreabă-te. Acest lucru, consumul de bere, a fost alegerea ta bazată pe intuiție și puterea voinței? Desigur că nu. Se pare că tu, ca și o maimuță, ai căzut în dictatura propriilor tale instincte. A doua întrebare. Cum consumul de bere, deja patru la număr, se sincronizează și se acordează cu propria ta conștiință? Se pare că ești sclavul propriilor tale instincte, pofte și reflexe, obișnuințe și tabieturi și le permiți acestor demoni să îți paraziteze sănătatea. Nu ai răspuns clar, logic, senin, la aceste două întrebări, atunci este clar – tu ești un dobitoc, ființă deținătoare a unui sistem psihic de tip animal.
Poftim? Ce ai spus? A bea bere este alegerea ta, manifestarea voinței și intuiției tale, care sunt perfect acordate cu propria ta conștiință? În această situație, frățioare, tu pe deasupra ești un zombi, deoarece, în timpul proceselor, tu nu vezi cronologia evenimentelor, faptelor și impulsurilor.
Corect a gândi este în felul următor. Dacă, totuși, eu beau bere, înseamnă că sunt o maimuță lipsită de voință. Dacă asta este așa, adică dacă pe mine este atât de ușor să mă sucești și să-mi impui consumul de bere, după care eu trec la executarea dorinței instinctuale, înseamnă că și altcineva, la fel de ușor, poate să mă facă și în oricare altă situație. Înseamnă că eu foarte ușor pot fi păcălit și în probleme politice, economice, în probleme legate de familia mea, de copii mei, atât de ușor și fără mari oprelișți pot fi îmbătat, hrănit cu orice otravă, doar să mi se propună într-o formă mai impunătoate, să vină de undeva sau de la cineva de mai sus, de la o persoană mai reprezentativă. Cu mare ușurință cineva îmi poate băga o bere în plus pe gât, un vaccin în plus, o pastilă și eu le accept pe toate fără mare rezistență, tot așa cum accept o bere, două în plus, fără să comentez, chiar dacă a doua zi îmi este rău de îmi vine să urlu. Oricine mă fraierește ca pe un retardat și face ce vrea din mine și cu mine, iar eu chiar bravez cu asta? Frățioare, ce e cu mine? Unde și cu cine sunt?
Mergi la bancă să primești un credit sau la supermarket, să cumperi ceva mai valoros. Oprește-te câteva secunde și adresează-ți cele două întrebări. Ai uitat de ele și nu ți-ai răspuns la ele? Gata. Paște Fericit!
Înțeleg că, citind toată această informație, este foarte greu acum să sari din fotoliu și până seara să-ți schimbi drastic propria viață, propria gândire, propriile obiceiuri, apucături, etc. Însă aici există o chestiune. Întrebarea poate să apară: „Da’ pe cine naiba îl f…e grija de viața mea? Ce naiba vrea și ăsta care a scris articolul ăsta? Cine se crede tipul asta și ce îl f…e norocul pe el de mine?”
Păi, în această situație, trebuie să-ți spun că deja ești furat și păcălit, deja ți se impun lucruri pe care le accepți fără nicio gândire câtuși de puțin critică, deja îți omoară copiii, adevărat, nu în fața ta și nu prin împușcare, deja îți distrug temelia familiei și fundamentul neamului tău, al strămoșilor tăi. Din pământurile tale deja totul se pompează și se duce în alte părți, tu și țara ta rămâneți cu nimic și bucură-te dacă, în cele din urmă, nu vei fi scos și dator. Cât timp o să stai tu și o să cugeți, pe nimeni nu interesează. Îți aduci aminte? Bunicului tău i-a căzut în cap o bombă rusească sau, mai târziu, una nemțească și în acele secunde acesta imediat s-a trezit la realitate. Bunicul tău nu a fost lovit cu mânuțe feminizate peste funduleț sau obrăjori ca să-și revină repede și să plece din zona de confort. Nu. Asupra bunicului tău într-o secundă s-au aruncat toate puterile a tot felul de focoase, bombe și explozii.
Dacă nu faci nimic, același lucru ți se va întâmpla și ție. Chiar nu vezi cum, treptat, ești pregătit să fii aruncat în tocătoare de carne de tun? Pe nimeni nu interesează orientarea ta sexuală și fricile tale homofobice, rusofobice sau inerția ta psihică. În concluzie, dacă astăzi sau cât mai repede nu îți vei modifica atitudinea și gândirea față de viață, țară și neam, nu îți vei modifica structura psihicului tău, fie că nu ai putut sau fie că ți-au apărut alte probleme mai urgente și mai importante, fie că nu ai știut cum se face asta și că nimeni nu te-a învățat, orice scuză ai inventa, va fi de prisos, deoarece rezultatul va fi unul ireversibil, care îți va schilodi întreaga ta viață, din cât ți-a mai rămas în toate sferele vieții tale, deoarece zombo-psihicul funcționează întotdeauna pentru vectorul extern al scopului prin funcția totală de conducere. Cu alte cuvinte, psihicul funcționează împotriva lui însuși. Astfel, tu o viață întreagă nu o să poți, oricât ai sări din nădragi, oricât te-ai suci, te-ai opări și te-ai scuza, nu o să mai poți crea în jurul tău nici cel mai simplu, elementar focar, confort, siguranță.
Viitorul tău este unul programat, să urmezi programele până la cimitir, în mod regulamentar să te bagi singur într-o pungă de plastic și să nu uiți cumva de mască și de codul QR, pentru că s-ar putea fără acesta din urmă nici în cimitir să nu fii primit. Pe drum spre cimitir, o să ai timp să vezi cum, din cauza pasivității tale, copiii tăi vor urma același programe, adică vor munci până le sar capacele, după care trebuie să urmeze același drum jalnic și lipsit de orice demnitate și onoare spre cimitir. Așa că stropește-te cu apă rece și gândește-te bine cum să scoți porcul tău interior afară, care nu știe decât să râme și să adune totul sub el. Abia după aceea vei putea începe a trăi ca omul, pentru oameni și printre oameni.
Să trăiești!
Și încă ceva acum, la sfârșit. Poate te va ajuta.
Nu uita!
conștiință + atenție + memorie – realizează funcția de integrare;
senzație + comunicare + percepție – funcția reflecției reactive;
gândire + reprezentare + vorbire – funcția de reflecție activă;
afect + emoție + sentiment – funcția de reglare reactivă;
voință + motiv + acțiune – funcția de reglare activă.
Anatol Basarab
