Despre virușii mentali care sunt, de fapt, mult mai periculoși decât virușii malware

Cumva, am folosit din nou expresia „virus mental” (desigur, într-o discuție despre Ucraina), și interlocutorul meu a întrebat brusc: folosești această metaforă doar așa sau sugerezi că există un fenomen real care poate fi numit astfel?

M-am gândit și am realizat că trebuie să explic gândul meu despre virusul mental și, prin urmare, să scriu un articol, care să facă lumină câtuși de puțin în acest subiect.

Iată ce i-am răspuns.

Ei bine, în primul rând, conceptul de „virus mental” poate fi folosit ca model pentru a descrie și înțelege fenomenele pe care le observăm pe fronturile războiului informațional. Ceea ce se întâmplă în Ucraina, la fel ca și în timpul Primăverii Arabice, primului Maidan din 2004, Protestelor din Bolotnaya din 2012, Perestroikăi din 1985-1991, seamănă foarte mult cu o epidemie și poate fi destul de bine descris de modelul de infectare, contagiune mentală.

De fapt, chiar numele „virus”, aplicat, de exemplu, la virușii informatici sau la reclamele „virale” – este tocmai un model, dar un model care funcționează destul de bine, cu putere explicativă și predictivă. Da, analogia nu este perfectă, virusul informatic este non-viabil, artificial, creat de oameni cu un anumit scop, dar modelul însuși al fenomenului, descris cu cuvintele „virus, contact, infecție, epidemie, antivirus, tratament” – este destul de funcțional.

În al doilea rând, personal cred că, asemenea virușilor biologici și informatici, există și un fenomen real numit „virus mental”, care reprezintă o entitate mentală autonomă, introdusă în minți, cu mijloace de răspândire, inserție, control, protecție împotriva antivirusului, reproducere ulterioară, etc. Această entitate, ca și virușii informatici, are o origine artificială. Ea este în principal textuală, dar poate exista și sub formă de video, imagine, desen, cântec, slogan, lozincă, îndemn,  și așa mai departe.

Despre acest lucru vreau să discut. Gândurile mele sunt destul de evidente și se reduc la faptul că fenomenul virușilor mentali ar trebui să fie numit și înțeles.

Epidemiile pe care le-am observat.

De ce apare în general analogia cu virusul și epidemia? Există mai multe motive pentru asta. Orice persoană care își amintește febra „dezvăluirilor” și „glasnostului” în timpul Perestroikăi, cine a urmărit ședințele Sovietului Suprem al URSS, cine a citit mass-media și blogurile ucrainene și rusești în timpul Maidanului din 2004, cine comunică acum cu prietenii sau rudele ucrainene, poate ușor să observe câteva caracteristici extrem de specifice ale epidemiei și comportamentului celor infectați, care diferențiază clar câmpul mental al epidemiei cerebrale de alte subiecte care preocupă societatea, cum ar fi discuțiile aprinse despre Olimpiadă, Campionatul Mondial de Fotbal, meteoritul din Celiabinsk, și așa mai departe.

Acestea sunt:

1. Excitarea extremă a subiecților de comunicare. Mulți au remarcat temperatura mentală ridicată a celor infectați: un apropiat din Ucraina sună brusc doar pentru a striga cât de mult îi urăște pe toți moscalii, și apoi închide telefonul; în anii 1989-1990, victimele epidemiei „glasnosti” staționau ore în șir în Piața Pușkin din Moscova, în căldură, în frig, sub ploaie și își povesteau unul altuia cu înverșunare ceea ce tocmai citiseră în ziare. Sovietul Suprem al URSS în 1990 și Rada Statului din Ucraina în 2014 arătau ca un ospiciu.
2. Această excitare este excesivă, nefirească și dureroasă.
3. „Reîntruparea” foarte rapidă în zombi. Schimbările de personalitate se produc foarte rapid și sunt dramatice. Părea ieri (și întotdeauna a fost!) – o persoană normală, iar apoi brusc – un zombi înverșunat, care repetă mecanic si maniacal formulele învățate. Reîntruparea nu este doar rapidă, ci și completă: creierul individului este complet capturat.
4. Răspândirea foarte rapidă. Deodată, peste noapte, cei pe care îi cunoaștem de mult timp și despre care nu am fi crezut că ar face asta vreodată – devin o masă fluctuantă și agitată de zombi practic indiscernabili, dornici să-ți ,,mănânce” creierul.
5. Activitate gestionată. Cei infectați cu virusul mental primesc instrucțiuni de la el și încep să acționeze energic: să scrie, să răspândească, să protesteze, să nu reflecteze. Asemenea milioanelor de calculatoare infectate și controlate de o rețea de botneți, ei sunt dispuși să redistribuie, să atace, să trimită mesaje, să participe la proteste, să strângă bani.
6. În principiu, creierul uman nu pare să fie destinat ca o singură idee să-l copleșească complet; o caracteristică umană este instabilitatea dorințelor, ideilor și gândurilor. Gândurile tind să treacă prin creier, să fluctueze ca valurile pe suprafața unui iaz. Adesea, menținerea unui gând sau a unei dispoziții este dificilă și necesită efort.
7. Da, emoțiile puternice și stările – creativitatea, dragostea, ura, frica, foamea și pofta pot, uneori, să cucerească complet mintea unei persoane, dar în general, captarea completă și prelungită de către o idee, o structură informațională este neobișnuită și suspectă – în special dacă provine din afară.

Cum se deosebește un virus de simple gânduri și dispoziții? Flora și fauna mentală.

De fapt, în mintea umană există, trăiește, se dezvoltă și se înmulțește un imens zoo de fenomene informaționale independente, cu diferite forme de manifestare, adesea de origine externă. De fapt, originea în 99% din cazuri este externă.

Glume, modă, povești, zvonuri, idei obsesive, proverbe, citate din filme, meme-uri de pe internet, rețete de mâncăruri sau de obținere al unui “abdomen cu pătrățele”, clipuri publicitare virale, videoclipuri populare de pe YouTube, motive muzicale și cântece captivante, bancuri și chiar șabloane, stereotipii.

Această floră se înmulțește repede atât pe orizontală, cât și pe verticală , solicită răspândirea – ca moda, glumele sau zvonurile, este adesea dificil de scăpat de ea, ca de ciuperca piciorului sau de coșuri; cu unele elemente ale acestei flore am învățat să trăim, ca si cu melodiile preferate, obiceiurile sau ideile fixe. Flora mentală este foarte diversă și numeroasă, iar clasificarea sa nu este subiectul acestui articol.

Suntinteresat aici în primul rând de structuri informaționale care au fost create intenționat și introduse în creier din exterior cu scopul de a controla – de către creatorii profesioniști de viruși.

Virușii mentali au existat întotdeauna, mult înainte de virușii informatici.Virușii mentali sunt un fel de mamă din care mult mai târziu au apărut virușii informaționali, de calculator.

De exemplu, personajul shakespearian Othello s-a confruntat cu un virus mental extrem de toxic al suspiciunii de infidelitate, care a fost inteligent semănat în mintea sa, ceea ce a dus la consecințe cu totul deosebite.

Trucul olandez cu lalelele, (face referire la o perioadă istorică denumită „Febra lalelelor” sau „Bula lalelelor” care a avut loc în Olanda în secolul al XVII-lea, când prețul bulbilor de lalea a crescut exponențial, pentru ca apoi să cadă brusc.) când întreaga Europă a fost convinsă și a început să se înfierbânte din senin și să plătească sume exorbitante pentru bulbi de lalele, este, de asemenea, un virus mental.

Toți ne amintim de virușii mentali ai perestroikăi, „dezvăluirilor” (60 de milioane de oameni executați în Gulag, o pușcă pentru trei oameniîn timpul războiului din 41-45, brigăzile cu mitraliere urmăreau civili,  sute de mii de femei violate, etc, etc).

În epoca digitală, ne confruntăm zilnic cu virușii mentali și încercările lor de a se infiltra în mințile noastre sub forma lor efectivă, reală, aproape fizică – de exemplu, în e-mail. Să spunem, scrisoarea nigeriană 419 – bineînțeles, știți, „sunt văduva generalului Mbumbo, executat pentru corupție, sunt contabilul lui Khodorkovsky, sunt un antreprenor indian care dorește să investească bani în economia dvs., în general, ajutați-mă să transfer 20 de milioane în secret cu un comision de 20%” – este un virus mental elaborat cu grijă de escroci, cu toate caracteristicile sale (cu excepția, poate, a instrucțiunilor pentru răspândire ulterioară).

Un alt tip cunoscut de viruși de e-mail sunt scrisorile în lanț „trimite mai departe”, poveștile de groază, ofertele de bogăție, dezvăluirile (această scrisoare a călătorit de 37 de ori în jurul lumii, a fost trimisă de șapte ori, Alla Pugacheva a trimis 30 de scrisori și a primit 100 de mii de dolari a doua zi, un om a trimis și a avut noroc, femeile din Orient sunt umilite, să spunem asta tuturor, un om de afaceri a mers într-un oraș străin pentru negocieri, apoi a fost drogat la o petrecere și i-au fost extrașirinichii, fii atent, se răspândește un virus înfricoșător, raportează în birou, iată antivirusul de la Microsoft etc.). În poștă, acest lucru duce la răspândirea în formă de evantai, în rețelele de socializare, astăzi este „repostare maximă”, „apasă like dacă ești de acord”, etc.

Să oferim o definiție informală și funcțională a unui virus mental:

Vom numi virus mental o structură informațională organizată, creată artificial, cu scopul de a prelua controlul asupra minților, capabilă să captureze atenția unui subiect nepregătit atunci când este transmisă sub formă de mesaj informațional de orice fel (știre, carte, articol, scrisoare, videoclip, film, cântec, etc.), să devină o idee obsesivă pentru el, să subordoneze gândirea sa, să o structureze și să-l facă receptiv la controlul extern.

Menționatele proprietăți – artificialitatea, existența unui scop, o structură specială, supunere și control – sunt foarte importante.

Cu toții putem ușor să ne amintim exemple cunoscute de viruși mentali: de exemplu, moda („în acest sezon toată lumea poartă dungi și pantofi cu platformă”), strigătul „Foc!” într-un cinematograf aglomerat (în esență, un virus mental simplu și extrem de eficient, cu efect imediat); procedura ridicolă a sării, linsului și înghițirii când bei tequila (de asemenea, un virus mental de mare succes, lansat pentru a stimula vânzările unui lichior de cactus lipsit de gust și dăunător), și așa mai departe.

Există viruși mici, ieftini de fabricat (articole în reviste de modă sau de afaceri precum „Șapte moduri de…” sau „Nouă motive pentru…”) și mari, extrem de elaborați (cărți, teorii, ideologii, revoluții).

Cărțile lui Allen Carr „Cum să renunți la fumat”, ghidurile pentru pierderea în greutate, metode alternative de îngrijire a sănătății (post negru, dietă separată, terapia urinară, metode de tratament casnic pentru cancer), pseudopsihologia (de exemplu, freudianismul) – acestea sunt practic viruși mentali privați de format mare, care conțin aproape toate elementele unui adevărat virus mental.

Unii, în caz de succes, capturează segmente de piață mai mici, cum ar fi terapia urinară, în timp ce alții cuceresc continente întregi și epoci, cum ar fi freudianismul.

Oricine a citit ghiduri de pierdere în greutate (de la Montignac sau Dukan), îmbunătățirea vederii, revistele la modă, cărțile despre renunțarea la fumat și numeroasele ghiduri de afaceri „Cum să câștigi un milion” sau „Geniul marketingului” poate observa caracteristicile comune ale acestora:

• Promisiunea unei soluții simple și rapide pentru o problemă dificilă sau complexă.
• Utilizarea unei retorici persuasive și convingătoare pentru a crea un sentiment de urgență și necesitate.
• Prezentarea de mărturii și exemple de succes pentru a demonstra eficacitatea metodei sau tehnicii respective.
• Sugerarea că autorul sau expertul posedă o cunoaștere exclusivă sau o soluție secretă.
• Abordarea subiectului dintr-o perspectivă pozitivă și optimistă, ignorând sau minimalizând potențialele inconveniente sau riscuri.
• Oferta de garanții sau promisiuni de succes în schimbul unor sume de bani sau eforturi relativ mici.
• Crearea unui sentiment de comunitate sau apartenență la cei care adoptă metoda sau tehnica respectivă.

Toate aceste tehnici sunt menite să captureze atenția și să influențeze gândirea și comportamentul cititorilor sau consumatorilor într-un mod specific, pentru a-i convinge să adopte o anumită idee sau acțiune.

Acestea sunt caracteristicile comune ale multor viruși mentali, cum ar fi cărțile sau ghidurile care promit soluții ușoare și rapide pentru probleme dificile sau complexe. Acestea sunt utilizate pentru a atrage și captiva cititorii sau consumatorii. Iată câteva dintre caracteristicile lor:

1. Obișnuință în promisiuni: Acești viruși mentali încep de obicei cu promisiuni exagerate, sugerând că metoda sau tehnica prezentată este răspunsul la toate problemele și că rezultatele vor fi uimitoare.
2. Utilizarea psihologică a captării atenției: În primele capitole, ei folosesc tehnici pentru a atrage și menține atenția cititorilor. Acestea pot include povestiri de succes impresionante sau așteptări ridicate cu privire la beneficiile metodei.
3. Repetiții și concentrare asupra unei singure idei: De-a lungul întregii cărți sau ghid, acești viruși mentali se concentrează adesea asupra unei singure idei sau tehnici și o repetă obsesiv. Acest lucru contribuie la programarea subiectului și la crearea unei impresii puternice.
4. Repetiții constante: Autorii se folosesc de repetiții constante pentru a consolida ideea cheie. Acest lucru poate deveni deranjant și plictisitor pentru cititori, dar este o tehnică intenționată pentru a face ideea să rămână în mintea lor.
5. Apeluri constante la acțiune: Pe măsură ce cititorii ajung mai aproape de finalul cărții sau ghidului, autorii fac apeluri tot mai insistente pentru ca aceștia să pună în aplicare metoda sau tehnica prezentată. Acest lucru poate crea presiune și urgență.

Toate aceste elemente sunt parte din strategiile de marketing și influențare utilizate pentru a face ca o idee sau o metodă să pară extrem de atractivă și convingătoare. Este important să fim conștienți de astfel de viruși mentali și să evaluăm cu atenție informațiile pe care le primim pentru a lua decizii informate și raționale.

Un virus mental eficient, în mod evident, conține aproximativ aceleași componente și elemente pe care le putem observa într-un virus informatic sau spam:

• Scop: La fel ca în cazul unui virus informatic, un virus mental are întotdeauna un scop. Acesta determină destinatarul să efectueze o anumită acțiune și să contribuie la răspândirea virusului.
• Atragerea atenției: „Atragerea atenției” reprezintă mijloacele prin care virusul mental captează atenția destinatarului. Acestea pot implica utilizarea unor titluri puternice, imagini șocante sau declarații provocatoare pentru a stârni interesul sau curiozitatea cititorilor, la fel cum spam-ul utilizează metode de atragere a atenției.
• Metode de livrare: Virusurile mentale utilizează diverse mijloace pentru a se răspândi, inclusiv rețele sociale, mesaje de e-mail, bloguri sau mass-media tradițională. Virusurile informatice folosesc, de asemenea, diverse metode pentru a se răspândi, cum ar fi atașamentele de e-mail infectate, linkurile malițioase sau site-urile web compromise.
• Metode de introducere: Virusurile mentale țintesc adesea punctele slabe sau vulnerabilitățile cititorului, exploatează fricile, îndoielile, nevoile sau aspirațiile acestora pentru a câștiga aderență. Virusurile informatice exploatează vulnerabilitățile software sau hardware ale dispozitivelor pentru a se introduce și a se răspândi.

În concluzie, există o suprapunere semnificativă între virusurile mentale și cele informatice în ceea ce privește strategiile și tactica folosite pentru atingerea scopurilor lor. Această înțelegere poate ajuta la identificarea și combaterea acestor tactici manipulatoare și la dezvoltarea abilităților critice de gândire pentru a le evita.

• Exemple ale acestor mijloace de introducere pot fi ușor observate în limbajul unei țigănci care vă apucă de mânecă la gară (vă spun viitorul, oh, aveți un dușman, vă ajut să găsiți un soț bun, ca soția să nu vă înșele, luați și țineți părul, nu-l eliberați, altfel veți deveni impotent timp de nouă ani!).
• Repetările multiple ale mesajului sunt un semn caracteristic al modulului de introducere, deși nu apar de fiecare dată. Dezactivarea gândirii raționale este rezultatul principal al acestui proces de stimulare a arhetipurilor, care permite introducerea în conștiință.
• Mijloace de reprogramare: un nou adevăr șocant, dezvăluirea a ceea ce este deja cunoscut, comunicarea unor secrete, știri șocante, nu știați, ați fost înșelați, acum veți afla adevărul, prezicerea viitorului, promisiunea unei recompense: bani, fericire, sănătate, etc. Pentru „reprogramare”, virusul trebuie să aibă un set de „fapte” și „valori” pentru a înlocui faptele și valorile pe care le elimină din mintea gazdei.
• Mijloace de protecție împotriva antivirusurilor și altor viruși: indicarea inamicilor, dezvăluirea „minciunilor” lor din timp, un set de argumente pentru viitor, „nu credeți dacă vi se spune că”, denigrarea și deumanizarea în masă a opozanților (watai, colorați, sovietici, bozgori, turmalăi, proleți, ukropi, moscali, Geiropa, pindosi, homosexuali, pidari, haholi, jidani, etc, etc).

Algoritmii de protecție trebuie să fie la fel de simpli ca o mișcare de șah:

Cine nu este de acord – prost sau cumpărat de putere! Sunteți propagandă a lui Surkov! Oricine este împotriva comunismului este un mercenar al capitaliștilor! Oricine neagă freudismul – o adunătură de complexe sexuale! Oricine nu tolerează homosexualii – un homofob latent! Oricine nu e cu – Slava Ucraina, este putinist, este împotriva lumii civilizate. Oricine nu este de partea Israelului este antisemit. Oricine împărtășește cauza palestiniană automat este dușmanul lumii civilizate, al SUA și al NATO în general. Adevărul doare!

Viitorului opozant i se atribuie în avans, în cadrul „umanizării sale”, direct în acest virus mental sau în meme-uri și viruși „suport”, angajarea, plătirea, „ura zoologică”, conspirația, lăcomia, prostia și interesele materiale pentru a preveni o viitoare încercare de eliminare a virusului.

• Controlul asupra obiectului capturat: instrucțiuni pentru a efectua diferite acțiuni – mergeți la sondaj și votați, semnați o petiție, descărcați software pentru DDoS, bombardați un site sau o instituție guvernamentală cu comentarii masive sau atacuri în masă, ieșiți în stradă dimineața pentru un protest / miting, transferați bani etc.
• Instrucțiuni pentru răspândirea ulterioară: încurajarea de a face repostări maxime, „spune-ți opinia pe acest site”, distribuirea „informațiilor importante” în mod extensiv, „dezvăluiri” în masăa adreselor din agenda de contact, like-uri, share-uri, retweet-uri.

În general, dacă vă uitați cu atenție la multe „știri”, „postări”, „sondaje”, „tweet-uri”, puteți distinge aceste mici roți și arcuri de oțel din interiorul lor, sub emoții, patos și retorică.

Manipulatorii de viruși mentali, desigur, adoptă metode meta, creând structuri și scenarii mai complexe din viruși individuali, precum și tehnici și metode testate din publicitate și marketing – cum ar fi repetarea în serie, dezvoltarea poveștii, dramaturgia, perechi de tip teaser-pleaser, tehnicile falsei dileme, alăturările (Brad Pitt într-o reclamă la ceasuri pe care el nu le va cumpăra niciodată, folosirea cuvintelor „Rusia” și „rachetă” în aceleași știri fără o conexiune semantică între ele), canalele secundare de susținere (subiecte laterale de știri, revocarea subiectelor vechi). Prețul combustibililor în UE a crescut ca urmare a agresiunii neprovocate și nejustificate a Rusiei împotriva Ucrainei. Putin este un dictator și un criminal al umanității. Vaccinarea este singura și unica metodă de a scăpa…și multe altele.

Cei care produc viruși încearcă și pot să introducă în virus metode de programare subliminală la nivel lexical și gramatical, folosind diferite tehnici de NLP, dar cred că aceasta nu este cu adevărat esențială. Esențialul sunt modulele funcționale de bază ale virusului enumerate mai sus.

Sursa tehnologiilor și a resurselor umane pentru industria virusurilor mentale, evident, sunt specialiștii în publicitate și PR, iar, desigur, Hollywood cu tehnologiile sale de gestionare a atenției și a emoțiilor (gândiți-vă cum râdeți, plângeți și observați că eroina și-a uitat geanta – exact în locurile prestabilite ale unui blockbuster).

Desigur, pentru a crea, răspândi și „monetiza” un virus, trebuie să existe o infrastructură pregătită. Infrastructura industriei virale este similară cu cea a industriei virușilor informatici, într-o analogie simplificată. Ea include următoarele etape:

1. Analiza și selecția audienței: Acest pas implică identificarea publicului țintă pentru virusul informatic. Alegerea publicului țintă este importantă pentru a adapta conținutul și metodele de distribuție la interesele și nevoile acestuia.
2. Crearea virusului informatic: La acest pas se creează produsele de informație care vor fi răspândite. Acestea pot fi articole, videoclipuri, meme-uri, grafică, înregistrări audio și alte formate de conținut. Este important ca acest conținut să fie captivant și să atragă interesul publicului țintă.
3. Selectarea tehnicilor și a scenariilor: Creatorii de viruși informatici aleg diverse tehnici, dramaturgie și scenarii pentru a atrage atenția și a influența emoțional publicul. Aceasta poate include utilizarea titlurilor, efectelor vizuale, povestirilor intrigante, etc.
4. Răspândirea și monetizarea: După crearea conținutului viral, acesta începe să fie răspândit. Acest lucru poate avea loc prin intermediul rețelelor de socializare, mesageri, forumuri, e-mail, bloguri și alte canale. Este important ca conținutul să fie monetizat, ceea ce poate implica vânzarea de publicitate, colectarea de date personale sau alte modalități de obținere a beneficiilor.
5. Analiza și evaluarea rezultatelor: După încheierea răspândirii conținutului viral, se efectuează o analiză a rezultatelor. Aceasta implică evaluarea eficacității campaniei și a modului în care publicul a reacționat la conținut.

Aceste etape se pot suprapune și se pot desfășura în diferite moduri, în funcție de obiectivele campaniei și de strategia folosită. Infrastructura pentru crearea și răspândirea informației virale poate include specialiști în marketing, creatori de conținut, experți în analiză și alte roluri pentru a asigura succesul campaniei.

Generare și verificare.

Creatorii obișnuiți de viruși computerizați dispun de un software special (SDK) care generează viruși (da, majoritatea virușilor nu sunt scriși manual în prezent – sunt generați automat, iar hackerii super secreți scriu inovațiile tehnologice și generatoarele în sine). Creatorii de viruși selectează (aproape cu ajutorul mouse-ului) proprietățile dorite ale viitorului virus, generează automat virusul cu o apăsare de buton, îl verifică pe un server pe care sunt instalate 20-30 dintre cele mai populare programe antivirus (cu actualizări recente). Dacă este detectat, generează următorul. Dacă virusul trece de protecție, îl predau distribuitorilor pentru livrare și lansare.

Lansarea (semănarea) se face prin distribuții (spam prin e-mail, instalare cu alte aplicații, etc.) și tehnici sociale încorporate în virus (trucuri care „prind” utilizatorul și permit preluarea controlului mașinii sale).

În jumătate de zi (figurativ vorbind), principalele programe antivirus îl detectează deja, distribuie actualizări, detectează și elimină virusul lansat, dar acesta a reușit deja să preia controlul și să transforme în zombi zeci de mii de computere fără antivirus instalat.

Exploatare. Apoi poți controla și monetiza – botnet-ul obținut cu infrastructura sa de management este predat celor care știu să-l monetizeze (pentru a fura parole, coduri PIN, numere de carduri de credit, pentru a efectua atacuri DDoS sau pentru a distribui spam și viruși).

Astfel, în prezent se generează și se lansează 20-30 de mii de viruși pe zi, trei-patru milioane pe an, în total sunt cunoscute peste 100 de milioane de viruși și troieni. Iar programele antivirus funcționale și actualizate sunt instalate doar pe 20-30% din computerele din lume. Există suficienți utilizatori neprotejați, un mediu propice, plankton pentru viața virușilor.

Dar astfel de viruși reprezintă o industrie comercială, un business.

Agențiile speciale ocupă un loc separat, dezvoltând viruși extrem de complecși și costisitori, asemănători cu “Stuxnet”, Flame, Duqu (potrivit estimărilor Laboratorului Kaspersky, dezvoltarea poate costa până la 100 de milioane de dolari, adică o sumă pe care niciun grup de hackeri privat nu o are), troieni și implanturi pentru propriile lor operațiuni secrete (pentru a fura informații, a compromite infrastructura, a urmări oameni ca Angela Merkel, a distruge centrifugele iraniene).

În industria virușilor mentali există, de asemenea, un sector privat (modă, publicitate, producători de tutun, sectanți, înșelători, specialiști PR, antrenori de afaceri și vânzători de produse de slăbit) și unul militar, de stat.

Virușii privați sunt de obicei folosiți pentru manipulare, sunt vizibili, adesea primitivi și deseori iritanți. Au locuri clasice unde sunt plasați: publicitate, spam. Ne-am obișnuit deja cu ei, chiar dacă nu e nimic bun în asta. Sunt ca flora bacteriană obișnuită – uneori normală, alteori chiar benefică.

Există, desigur, și generatoare de viruși mentali pentru uz privat – formate bine-cunoscute ca demotivatoare, benzi desenate cu replici interschimbabile, videoclipul despre isteria lui Hitler în bunker, site-uri de bancuri și glume etc.

Dar cel mai rafinat, periculos și greu de observat este stratul de viruși de stat, stratul războiului informațional. Aici există o infrastructură puternică, o întreagă linie de producție: analiști, creatori, psihologi, generatoare de viruși, mijloace de diseminare, suport și integrare în offline.

Am citit de multe ori despre generatoarele de viruși de stat, fără să realizăm că sunt exact acele generatoare: de exemplu, setul complet american de “revoluționar”, aplicat în Serbia, Georgia, Ucraina în 2004, Primăvara Arabă, Siria. Acesta include pliante, texte, instrucțiuni, logo-uri (vă amintiți de pumnul ridicat și strâns, care nu s-a schimbat de zeci de ani?), instrucțiuni pentru fabricarea cocktailurilor Molotov, 198 de sfaturi bune de la Gene Sharp, videoclipuri similare pentru soldați precum “mulțumesc că te-ai întors”, pentru SUA, Georgia și Ucraina etc.

Doar traduci instrucțiunile în sârbă, georgiană, arabă, ucraineană, schimbi culoarea revoluției din albastru în portocaliu, înlocuiești strigătul „Da!” cu unul acceptabil în acea țară, șalurile cu panglici și bandane, iar logo-urile, punctele din instrucțiuni și imaginile pot rămâne la fel – pentru că cine se îngrijorează?

Canalele principale de diseminare sunt, desigur, mass-media aparent obiective și libere, iar punctele primare de însămânțare sunt rețelele sociale, blogurile, rețelele de știri teaser (acele “ȘOC, FOTO”). Largarea inițială este „spălată” ca „știre” în mass-media („pe internet se spune că”), iar apoi, după spălare, revine în rețelele sociale ca adevăr obiectiv – „dar a fost scris în ziar”, apoi revine din nou în mass-media ca „pe net se spune că” și așa mai departe.

Desigur, virusul ideal cu o contagiozitate de 100% ar putea fi lansat într-un singur punct și apoi s-ar răspândi de la sine. Dar pentru majoritatea virușilor, densitatea inițială de însămânțare este crucială – ea trebuie să fie peste un anumit prag pentru ca epidemia să decoleze. În plus, un singur punct de largare poate fi mai ușor de urmărit și de identificat ca fiind o provocare.

De aceea, de obicei, se lansează în mai multe locuri simultan, încercând să însămânțeze cât mai larg și rapid.

În rețelele sociale, mașinile de diseminare nu constau doar din roboți și personalități virtuale, ci și din zeci de mii de oameni, grupați în cercuri concentrice, amplificatoare sociale puternice ale semnalului.

De exemplu, „Banda lui Navalny”, analizată de noi în timpul alegerilor primarului Moscovei din septembrie 2013, era compusă (la acea vreme) din Nucleu (110-120 persoane), Haite (400 persoane), Grupuri (3-4 mii) și Turme (40-50 mii). Fiecare strat avea propria sa compoziție sociologică, propria densitate de legături și viteză de „repostare”.

Această structură de diseminare și amplificare (cum vedem, la fiecare strat – amplificarea semnalului de un ordin de mărime), construită și cultivată de-a lungul mai multor ani, are un singur scop: diseminarea rapidă a lansărilor de viruși ideologici de la centrul structurii către periferie. Orice largare a unui nou virus mental îi permite să fie transmis instantaneu pe Twitter, Facebook, VK către sute de mii de utilizatori care sunt prieteni ai Grupurilor și Turmelor.

Există și alte structuri de însămânțare și amplificare: unii dețin o rețea de boți pe Twitter, unii au mii de conturi virtuale pe bloguri și fac “lansări” prin ele, unii au botnets care trimit spam etc.

Apoi, mesajul virusului începe brusc să se strecoare din toate direcțiile către cititorul nepregătit.

Procentul de conversie

Este evident că nu toți virușii mentali lansați “decolează”. De fapt, majoritatea covârșitoare a acestora niciodată nu se răspândește pe scară largă, nu “prinde”.

Se pare că este un proces fundamental imprevizibil, asemănător cu încasările de la filmele de la Hollywood, fiecare dintre ele fiind realizat de profesioniști de top. E nevoie de noroc, de momentul potrivit, de conjunctură, de creativitate etc.

Nu toți cititorii ar fi observat la începutul anilor ’90 introducerea conceptului de “noii ruși” – unul dintre numeroșii viruși mentali ai Perestroikăi în URSS, dar toți au întâlnit consecințele sale – glume despre “NR”.

Prima “lansare”, un articol despre cum există vechii ruși – diferiți, leneși, dependenți, bețivi, comuniști, bătrâni, băbușci, superstițioși, și există acei “noi ruși” cool – energici, tineri, bogați și antreprenoriali – a apărut, după cum îmi amintesc, pe 8 septembrie 1992 în Kommersant-Daily. Tema a fost imediat preluată cu entuziasm de revista “Ogonyok” și de restul presei liberale. Era evident că conceptul era introdus serios, în mod intenționat și profesional.

Dar poporul nu l-a acceptat, a respins rapid acest virus: deja în decembrie 1992 a apărut prima glumă despre “noii ruși”, iar în 1993 acestea au început să apară în masă.

Virusul nu a “decolat”, în ciuda eforturilor jurnaliștilor liberali, sau mai degrabă, a fost mutat rapid într-un alt “virus popular”, devenind subiectul nenumăratelor glume despre Vovan și Kolyan în jachete roz pe Mercedes de 600.

Desigur, din cauza procentului redus de viruși de succes, vedem zilnic un flux puternic de știri false, de informații aruncate în spațiul public și „știri” care sunt demontate în câteva ore sau zile – acesta este un semănat constant de viruși-candidați. Sunt creați, aparent, nu întotdeauna de super-profesioniști, există multă activitate privată aici, muncă neprofesionistă cu ajutorul generatoarelor simple de viruși.

Procentul de conversie este important, la fel și nivelul mediu de infecție.

Desigur, cele mai eficiente nu sunt pur virtuale, ci viruși hibrizi, care combină elemente offline și online: campania media plus un eveniment real (o campanie pe rețelele sociale pentru strângere de fonduri pentru un miting, un avion Boeing doborât și imediata susținere masivă a versiunii americane în media occidentală, un atentat etc.).

Aici, chestiunea este că aproape toată lumea va afla cu certitudine despre un eveniment real care atinge nervul public, media va avea grijă de asta. Iar să procesezi media, să-l rotești și să-l prezinți – este mai ușor.

Un virus mental de succes prinde adesea milioane de oameni. Și de acolo, îl poți „monetiza”.

Și ca mijloace de „monetizare”, utilizate ulterior pe indivizii infectați, în industria războiului informațional sunt utilizate metode pentru a scoate activitatea receptorilor infectați în offline și pentru a obține un rezultat politic. Mitinguri, acțiuni, flashmob-uri, alegeri, tulburări, revolte, război.

Trebuie să înțelegem că virușii mentali, spre deosebire de flora naturală a creierului, sunt arme biologice create de profesioniști. Funcționează.

De exemplu, Uniunea Sovietică a căzut tocmai ca rezultat al unei epidemii mentale, utilizând arme biologice mentale pe o populație a URSS care nu avea imunitate. Majoritatea concetățenilor care trăiau atunci au fost infectați cu toți acei viruși (vom renunța la comuniști și vom trăi bine, piața va rezolva totul, vom sparge închisoarea națiunilor, cele mai importante sunt drepturile omului etc.). Această febră mentală ne este bine-cunoscută.

Observațiile mele asupra unora care sunt bolnavi îmi arată că în medie oamenii nu au imunitate la virușii mentali. Omul mediu este vulnerabil în fața profesioniștilor.

Omul mediu este sincer și credul. Starea normală a unui om, așa cum l-a creat Dumnezeu, este încrederea, nu suspiciunea.

Pentru majoritatea cititorilor și telespectatorilor, ceea ce se spune la televizor, se scrie în ziare sau se vorbește “prietenilor” pe rețelele sociale este, în mod implicit, adevărat. Dacă acest “adevăr” are agățătoare și mijloace de implementare și control – omul este pierdut. Iar virusul a intrat.

Probabilitatea de a cădea bolnav crește din cauza stresului, fricii, incertitudinii și dezvoltării rapide a evenimentelor politice amenințătoare.

Atomizarea societății, care lasă individul singur față în față cu virusul, destrămarea straturilor și nivelurilor de apărare ale cetățeanului în societatea modernă (vecini, familie, grup de referință, comunitate religioasă, colegi) permite de asemenea zombificarea unor mase mari de indivizi-atom.

Desigur, virușii mentali adesea oferă ceea ce publicul țintă este dispus să creadă. Oamenii sunt, în general, foarte predispuși să creadă ceea ce corespunde cu percepțiile și așteptările lor.

Prin urmare, acum virușii vin în serii: există deja o platformă comună, de exemplu, ucraineanul mediu și liberalul tipic rusesc știu deja că Putin și Rusia sunt epicentrul răului și cauza tuturor problemelor lor. Tot ce trebuie să faci este să susții această convingere cu serii de viruși mentali care atacă din diferite unghiuri criminalitatea lui Putin.

Este foarte dificil să dezvolți imunitate la viruși noi.

Mai mult, în multe cazuri nu apare nicio imunitate nici măcar la virușii vechi, chiar și pentru cei care deja au trecut prin aceste boli.

Desigur, majoritatea celor care au văzut Perestroika din 1985-1993, în anii 2011-2012, nu au ieșit în piețe și nu au căzut pradă acelorași sloganuri (chiar și vechiul „privilegiul oficialilor din ’87” a fost scoasă din cutie în 2011, a fost scuturată de praf și folosită din nou). Majoritatea celor care au ieșit erau tineri, care la începutul anilor ’90 abia dacă puteau citi corespunzător.

Cu toate acestea, s-au găsit și câțiva „endemici ai Perestroikăi”: femei vârstnice isterice și bărbați cu păr sălbatic și cu aspect nebun, cu vârste între 55-65 de ani, în care acest „virus mental” de „a distruge închisoarea națiunilor, de a răsturna puterea și de a trăi bine” a rămas adormit timp de mulți ani.

Priviți fotografiile protestelor din decembrie 2011 – printre fețele tinere, „fețe bune” ale clasei creative, veți observa și câteva chipuri vârstnice, cu păr gri, zdrențuite și ridate, chinuite de virusul „urăsc orice autoritate din Rusia”, având o privire nebună.

Este și mai rău: am auzit o poveste înfricoșătoare despre un cuplu ucrainean care lucrează în Ucraina, la 20 km de graniță, dar care vine să se relaxeze în Rusia la părinți în weekend-uri, la 30 km de cealaltă parte a graniței. Îngrozirea acestei povești este că nu se dezvoltă niciun fel de imunitate, chiar și după repetate expuneri: acest cuplu, după ce este influențat de televiziunea ucraineană și discuții cu colegii de luni până vineri, vine în Rusia în weekend-uri ca naționaliști radicali ucraineni, urând tot ce este rusesc, iar după două zile de dispute cu familia și televiziunea rusă, luni dimineața pleacă din Rusia ca imperialiști ruși convinși, urând fascismul occidental și junta de la Kiev.

Și se repetă acest scenariu la fiecare vizită, asemănător reacțiilor chimice oscilante ale lui Belousov. Un moment, soluția este albastră, apoi imediat devine roșie, apoi iarăși albastră și apoi roșie, fără cea mai mică urmă de memorie, fără vreo histerie.

Vin aici și își „descarcă” o anumită mentalitate, pleacă și se „reprogramează” cu o altă mentalitate.

„În Anul Câinelui sunt un pui, în Anul Șarpelui sunt un șarpe mic, și am învățat să nu caut compasiune în nimeni” (c) M.Șcerbakov.

Se pare că M. Gladwell are dreptate când vorbește despre „Teoria geamurilor sparte”, sugerând că oamenii nu sunt ghidați în comportamentul lor zilnic și în perioade de stres de structuri adânci, stabile ale conștiinței, care au o istorie în mediul social și în educație, ci de influențe externe, de semnale slabe – dar care provin din întregul mediu înconjurător.

Cum evoluează boala într-un creier infectat? Boala:

Obsesia. Viața mentală a bolnavului devine simplificată, el devine capabil să vorbească doar despre un singur subiect: Rusia, Ucraina, „bandiții afară”. Restul nu îl interesează, munca și familia sunt neglijate, veniturile, mâncarea și băutura sunt doar lucruri marginale în conștiința sa.

Ciclurile de dopamină. Cel mai probabil, virusul cerebral se integrează chimic într-un anumit lanț biochimic în organismul gazdă și creează o stimulare chimică reală. Creierul infectat devine un dependent de dopamină media – are nevoie să se îngrozească dimineața, să se înfurie, să se excite, să lupte în spațiul virtual, apoi să se calmeze, simțind o eliberare de adrenalină și hormoni.

Dependența de media. Bolnavul simte o nevoie constantă de a menține nivelul de stimulare, adică are nevoie să primească în mod constant o doză de știri șocante și indignare din mediul extern, din mass-media și rețelele sociale. Ca un fumător – are nevoie să „fumeze” știri de câteva ori pe zi, iar dimineața și seara – obligatoriu.

De fapt, aceasta este cerința virusului mental, noul stăpân al creierului, de a descărca actualizări și instrucțiuni.

    Și iată mă aflu, pur și simplu un zombi,     În fața ecranului blestemat,     Dacă voi fi lipsit o zi     De filme sau știri,     Voi începe să mă simt rău,     Mai rău decât un drogat,     Dați-mi o doză – chiar și o reclamă,     Sau vremea, sau un meci de hochei!

Două realități care nu se intersectează în minte. Dat fiind că oamenii trebuie să trăiască într-un fel sau altul, două realități, două niveluri apar în minte, între care bolnavul trebuie să comute. Discuțiile cu cetățenii Ucrainei astăzi uneori permit observarea acestei comutări, care pare să se petreacă fără ca persoana zombificată să își dea seama:

Totul pare în regulă la noi, liniște și pace, nu crede tot ce spune Kiselyov… magazinele de arme sunt goale, rafturile sunt pustii… nu avem absolut nicio problemă, niciun jefuitor sau bandiți, niciun fel de fasciști… ne-am unit cu vecinii din cartier și patrulăm pe timp de noapte… am alungat conducerea coruptă și hoții, acum totul va fi bine, economia se va stabiliza… desigur, afacerile au scăzut dramatic, cine ar cumpăra mașini acum… Vestul va aduce Rusia la genunchi, forțând-o să vândă gaz ieftin… nu avem apă caldă, toți cumpără încălzitoare, instalațiile electrice nu pot suporta… mobilizarea este normală, trebuie să înfruntăm teroriștii din Donețk… ne-am trimis fiul temporar în Belarus, la mătușa lui…

Estimările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) arată că una din cinci persoane care trăiesc într-o zonă afectată de un conflict armat suferă de o afecţiune psihică, de la depresie ușoară până la anxietate și psihoză. În plus, una din nouă persoane suferă de o astfel de afecţiune în forma ei medie sau gravă.

Pentru populaţia Ucrainei, asta înseamnă aproape 10 milioane de persoane care trăiesc cu probleme de sănătate mintală, dintre care 4 milioane – la un nivel mediu sau sever, a arătat în discursul său dr. Hans Henri P. Kluge, directorul regional al OMS pentru Europa.

,,Sănătatea mintală a ucrainenilor suferă. Traumele tăcute ale războiului. Aproape 10 milioane de ucraineni ar putea suferi de afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau anxietatea, dintre care aproape 4 milioane pot suferi cazuri care sunt moderate sau severe”… ne spune – https://punctuldefierbere.ro/sanatatea-mintala-a-ucrainenilor-sufera-traumele-tacute-ale-razboiului/

Se pare că o realitate, lustruită de virusul ideologic, servește pentru comunicare, mai ales cu adversarii, pentru existența de zi cu zi, pentru a nu fi anxios, și pentru a obține doze de dopamină. Însă, pentru rezolvarea problemelor reale, virusul parazit permite gazdei să treacă ocazional în a doua realitate, unde vede lumea așa cum este, cu toate preocupările și ororile sale reale, și să ia decizii reale, precum „să cumpăr o armă și muniție” sau „să trimit copiii la bunica în Ryazan”.

Aceasta este ca și cum am trăi într-o viziune futuristă, asemănătoare cu „Congresul Futurologilor” al lui S. Lem, unde halucinogenele sunt dispersate în aer, mascând și înfrumusețând realitatea, iar în același timp există substanțe care arată adevărul crud.

Este uluitor că pacientul nu observă aceste tranziții între realitățile diferite. El pare să trăiască într-o realitate optimistă creată de mass-media și rețelele sociale, unde victoria este mereu la orizont, și ocazional, se confruntă cu realitatea creșterii prețurilor, recrutarea copiilor, creșterea criminalității, colapsul economic și alte riscuri.

Tratament / remisiune

Are această boală un termen limită? Va dispărea de la sine?

Pare că, cu aportul constant de halucinogene și cu fluxul continuu de informații din media, pacientul poate fi menținut în acest stadiu de excitație destul de mult timp, chiar ani de zile.

Cu toate acestea, în Rusia, această obsesie cu virusurile “vom distruge URSS”, febra anilor 1985-1991, a trecut până în 1993-1994.

Din câte îmi amintesc, a existat și o perioadă de apatie și o reticență extremă de a te gândi la politică în 1996-1998. Adică procesul de vindecare este lung, dacă nimeni nu se ocupă de curățarea și reabilitarea creierului pacientului și de plantarea florei sale naturale benefice.

În sine, virușii mentali sunt, în general, destul de instabili, obsesia cu un virus fără stimulare externă este de obicei de câteva zile sau ore. Dar a spera la auto-vindecare este dificil: acum virușii mentali sunt ca un serial cu multe sezoane… Ce să facem? Igienă.

Din păcate, nu pot oferi un ghid sau un remediu garantat pentru un cetățean deja zombificat, pentru că e ca și cum ai încerca să raționalizezi sentimentele unei persoane îndrăgostite.

Ce ar trebui să facă un individ, un cetățean obișnuit, pentru a nu se infecta?

În primul rând, trebuie să știm că există viruși mentali pentru care nu avem și nu putem avea imunitate. Trebuie să fim precauți. Să ne amintim că fluxul de știri și postări este în mod clar murdar și contaminat.

Pentru mine, folosesc un principiu simplu al lui Ashmanov: dacă media (mass-media și blogurile) insistă foarte mult pe ceva, atunci este cu siguranță o minciună.

În al doilea rând, trebuie să putem recunoaște semnele caracteristice ale unui virus mental: cârligul, repetițiile de inserție, impulsul de a împrăștia și impulsul de a acționa.

În al treilea rând, trebuie să căutăm și să acumulăm așa-numitele surse pure. Este foarte dificil să nu crezi nimic tot timpul, asta obosește mintea și sentimentele. Trebuie să creezi pentru tine un set de personalități, autori, surse în care pur și simplu crezi. Aceasta poate fi o listă organizată, marcată: cred în acest autor în acest domeniu specific (deoarece este un specialist respectat în fotografie digitală, apărare aeriană sau tehnologii de rețea, de exemplu).

Un cetățean individual poate practica doar igiena, dar un stat poate avea și antiviruși.

Antiviruși și contraviruși

Ce ar trebui să facă un stat împotriva căruia se duce un război informațional? Ar trebui să dezvolte mijloace de creare și răspândire a propriilor viruși, contraviruși?

Asta este prima idee care vine în minte. Ar trebui să dezvoltăm propriile structuri de răspândire, să producem contraviruși, să lansăm inițiativ viruși proprii, este un război, până la urmă!

Personal, cred că acesta este un drum greșit.

Ne confruntăm cu Imperiul Minciunii. Produce și exportă minciuna în cele patruzeci de mii de forme ale sale – fiartă, măcinată, înmuiată, prăjită, aburită, slefuită, pulberizată, granulată, livrată pe paleți și în pachete, cu camioane și cu nave-tanc.

Nu putem concura cu ei. Pentru asta, sunt necesare anumite tipuri de oameni, produse de-a lungul multor generații – mega-propagandiști inflexibili. Este nevoie de o mașinărie imensă de ipocrizie.

Nu avem atâta tupeu, îndrăzneală, viclenie și dezinformare. Nu putem face asta.

Da, și la noi se minte constant, se face publicitate, se exagerează, se manipulează, se lansează zvonuri, dar într-o manieră artizanală, ocazional, fără pasiune și flacără. Pentru ei, aceasta este o știință și o artă, profesii respectate, care nu sunt limitate de tabuurile culturale. A minți frumos este o virtute despre care s-au făcut deja filme, cum ar fi “Coada dă din câine” (referindu-se la filmul “Wag the Dog”).

Și la noi, aceasta este încă o activitate rușinoasă, la care se recurge din necesitate sau dintr-o percepție greșită a obligativității.

Nu vom câștiga pe acest câmp, așa cum nu am fi câștigat la baseball.

Oricum, pentru a juca împotriva maeștrilor minciunii este necesar un răspuns asimetric.

Iată un exemplu: calomnia în rețelele sociale. Să presupunem că ați fost calomniat și continuă să vă denigreze; ca răspuns, începeți să defăimați presupusul adversar. Vă va ajuta asta? Desigur că nu. Deoarece nu va redirecționa publicul către inamic. Chiar dacă veți reuși să determinați publicul să-și piardă interesul, spunând „ah, toți sunt buni acolo”, este puțin probabil să reușiți, iar dacă reușiți, cel calomniat nu va fi satisfăcut.

Nu există nicio modalitate de a contracara prin contramanipulări. Cu toate acestea, nu puteți ignora calomnia. Ce să facem?

Din păcate, nu există o soluție bună împotriva calomniei (adică a virusului mental inamic). Inițiativa este deja la adversar. Trebuie să răspundeți, tăcerea nu vă va salva. A minți și a defăima în schimb nu va ajuta.

Da, politologi și specialiști în PR vor oferi multe soluții bazate pe manipulare și decepție, pentru a distrage atenția, a devia etc. În NLP sunt multe metode.

Personal, nu cred în aceste soluții. Cred că trebuie să spunem adevărul, deși poate părea plictisitor, să răspundem cu răbdare, detaliat, să demascăm minciuna. Am văzut cazuri în care asta a ajutat foarte mult – pentru că, pe lângă contagiozitatea minciunii și aderența calomniei, ascultătorul are, de asemenea, o cerere puternică pentru adevăr.

Da, desigur, ar trebui să dezvoltăm și să folosim propriile noastre mijloace de apărare, care să doboare virușii care abia au fost lansați și care încep să se înalțe.

Am văzut, de exemplu, cazul în care jurnalistul Kononenko a demontat în 2012 un zvon despre Patriarh care câștiga forță. Pur și simplu, Kononenko avea suficientă influență în media și a reușit rapid să scrie o analiză detaliată de trei pagini despre acest zvon imediat după apariția sa inițială. Și zvonul a dispărut imediat, s-a stins.

„10 întrebări ale Ministerului Apărării al Federației Ruse” este exact același tip de lansare de rachetă menită să dărâme un „virus cerebral” legat de avionul malaezian.

De aceea, trebuie să avem analiști care să prevadă, să anticipeze și să reacționeze rapid. Care să elibereze rapid dezvăluiri, dezmințiri, întrebări counter și așa mai departe. Acest lucru este evident.

Dar caracteristica principală a unui astfel de sistem de apărare antiaeriană ar trebui să fie că funcționează pe combustibilul adevărului.

Într-un mediu de minciuni totale, confuzie, și o avalanșă de informații false, oamenii au o dorință foarte puternică de adevăr. Adevărul devine extrem de rar și valoros. Se vede de la distanță. Oamenii îl simt și sunt „ghidați” de el. Și această cerere trebuie să fie exploatată. Adevărul poate fi un avantaj competitiv foarte puternic.

Succesul imens al canalului Russia Today (care a devenit principalul canal străin în multe țări) arată cerința acută pentru adevăr sau cel puțin pentru un punct de vedere alternativ nu doar în țara noastră, ci și în lume. Chiar dacă telespectatorul sceptic presupune că RT este un canal „rusesc” părtinitor, el tot îl urmărește, pentru că s-a săturat de CNN.

Dacă un cetățean individual trebuie să caute surse pure, atunci statul ar trebui să creeze surse pure – locuri unde minciuna nu există. Aceasta este o idee fundamental diferită de a crea „surse proprii” care mint cu entuziasm. Site-ul „Made by Us” cu știri despre ce s-a construit și lansat în Rusia este un exemplu foarte bun al unei astfel de surse pure, unde pur și simplu nu există prea mult spațiu pentru a minți.

Desigur, este necesar să generăm evenimente reale care să permită prezentarea și arătarea adevărului. Exemplul reușitei Olimpiadei din Soci, care, în esență, a fost doar arătată la televizor, și anexarea Crimeei, după care mulți liberali, oponenți fervenți ai puterii ruse, și-au “actualizat software-ul” brusc și au devenit patrioți, arată cât de important este să creezi evenimente, nu viruși.

Pe deasupra acestui flux de evenimente reale, trebuie să comunicăm adevărul în mod detaliat și răbdător. Este esențial să utilizăm puterea repetiției.

Trebuie să creăm propria noastră “floră” sănătoasă astfel încât să fie puțin loc pentru viruși: manuale, cărți, filme, sărbători, ideologie.

În general, totul este destul de evident și unele dintre acestea se fac deja la noi.

Concluzie:

Oare chiar există magicieni răuvoitori care stau undeva și creează viruși mentali, îi asamblează și îi alimentează?

Cine sunt acești ceasornicari silențioși, manipulatori din umbră? Unde are loc acțiunea de producție „coada dă din câine“?

Da, fac asta. Dar chiar dacă nu crezi în asta (sau vrei să te lauzi că “hipnoza nu funcționează asupra mea”), modelul virusului cerebral, modelul epidemiei – funcționează și își îndeplinește rolul explicativ.

Uitați-vă la Ucraina, la apocalipsa lor cu zombi, la psihoza în masă la scara unei întregi țări, care nu face diferența între bătrân și tânăr, inteligent sau prost, profesor sau țăran.

Aceasta este o epidemie? Desigur. Există un agent patogen real? Da, dar dacă nu vrei să crezi în asta, consideră conceptul de virus cerebral ca o abordare logică, o unitate fictivă, folosită pentru a găsi rădăcinile reale ale ecuației.

Putem vorbi despre războaie informaționale fără a ne implica în ele?

Odată, acum câțiva ani in urmă, am apărut noaptea la o televiziune vorbind despre dezinformările din media și rețelele sociale. În acea noapte, am fost asaltat de un val de emailuri și apeluri. Așa funcționează manipularea.

În special, într-o dimineață foarte devreme, un vechi prieten pe care nu-l mai văzusem de zece ani m-a sunat brusc și a spus: “nu înțelegi că arăți ca un nebun?”

I-am răspuns: da, mulțumesc, mi-a fost deja comunicat. Dar ce anume nu-ți place?

• Uite, vorbești despre dezinformare, dar în esență, în programul în care ai apărut, faci exact același lucru!

        – Da, așa este, spun eu, este cu adevărat o recursivitate. Dar ce ai împotriva recursivității?

        – Adică, îți dai seama că te comporți ca un idiot?

        – Da, așa este, mi s-a spus deja despre asta de aproximativ 5% dintre cei care mi-au scris, adică o sută sau două de persoane. Dar, în general, statistica este bună, ceilalți mă laudă și îmi mulțumesc.

        – A, dacă îți dai seama, atunci e bine, – a spus el, și apoi, liniștit, a închis apelul.

Da, aici avem din nou recursivitate. Desigur, acest articol este, de asemenea, un virus mental. Întreaga sa structură corespunde cu ceea ce am descris mai sus și este evidentă.

V-am oferit un titlu atrăgător, v-am spus o poveste înfricoșătoare despre existența virușilor mentali, v-am speriat cu puterea și consecințele lor, am repetat fraza “virus mental” de multe ori, v-am spus o teorie a conspirației – că sunt creați în laboratoarele secrete ale țărilor inamice. Poate că nici nu ați observat toate manipulările.

Adică, cum se spune pe internet, deja am “capturat” mintea voastră. Acum este timpul pentru instrucțiunile de comandă.

Atenție, instrucțiune: ridicați-vă, faceți câteva respirații adânci, întindeți-vă, acum mergeți și gândiți-vă cum să nu deveniți un zombi, cum să nu lăsați alți viruși mentali să vă invadeze mintea si poate chiar întreg spațiu al conștiinței.

Puteți să păstrați doar ,,virusul” meu. Poate că acest ,,virus” vă va ajuta să identificați și să eliminați ceilalți viruși în afară de al meu.