Cine clipește primul pierde – și Vestul a clipit deja.

Cine clipește primul pierde – și Vestul a clipit deja.

Salut, cititori. Ei bine, s-a întâmplat. S-a întâmplat ceea ce se tot anunța, ceea ce toți așteptau cu sufletul la gură de o parte și de alta a Atlanticului. Toți anticipau o explozie politică – o „lovitură de baros” în biroul președintelui. Timp de multă vreme, Trump a tot dat de înțeles că va veni momentul acela, iar acum, iată-l.

Cu alte ocazii anterioare am vorbit despre două variante posibile. Prima: că Trump a luat-o razna. Se mai întâmplă. Poate că s-a influențat prea mult de la Zelenski, care, evident, l-a lingușit până la saturație – i-a pupat mâinile, picioarele și alte părți ale corpului. Iar Trump, căruia i-a plăcut toată adorația asta, ar fi început să prindă simpatie pentru Zelenski. Nu la nivelul la care Macron are „simpatie”, dar totuși. Deci prima variantă era: Trump chiar a luat-o razna. Dar cum avea să explice toate astea celor care l-au votat?

A doua variantă – mai realistă – era că Trump joacă un joc propriu: spune una, face alta, apoi spune iar altceva. E pe cont propriu, joacă la două capete. Eu am spus din start că nu trebuie să-l luăm drept prost.

Dar ce s-a întâmplat de fapt? Altceva. Pe scurt: „Putin l-a dezamăgit” pe Trump. Trump a crezut că va merge cu Moscova la fel de ușor cum a mers cu Kievul. Cu Kievul n-a trebuit să ofere nimic – au fost deja de acord cu „înghețarea” conflictului. De ce? Pentru că pierd. Și pentru prima dată, presa occidentală a spus-o clar: Trump e convins că Ucraina pierde războiul. Nu mai e doar opinia mea sau a analiștilor – e poziția exprimată oficial de membri din administrația lui Trump.

Trump voia să încheie o înțelegere cu Putin acum două luni. Dar Putin nu a fost de acord. Și ca să arate cât de „ne-de-acord” este, după convorbirea telefonică cu Trump, Rusia a lansat un val masiv de atacuri asupra Ucrainei, inclusiv asupra regiunilor din vest. Asta l-a iritat pe Trump.

Și așa, într-o conferință alături de secretarul general Rutte, Trump spune: „Putin vorbește frumos cu mine la telefon, apoi lansează rachete asupra Kievului și omoară oameni. Sunt dezamăgit.” A zis că Rusia e singura țară cu care nu s-a reușit încă o înțelegere. De fapt, două țări: Rusia și Ucraina – dar cu Ucraina s-a rezolvat.

Trump a dat Rusiei un ultimatum de 50 de zile să accepte o înțelegere privind Ucraina. Dacă nu, vor fi impuse tarife comerciale de 100% împotriva Rusiei și partenerilor săi. Nu e nevoie de aprobarea Congresului – președintele are deja puterea de a impune aceste tarife.

Dar trebuie spus clar: 100% e de cinci ori mai puțin decât cei 500% cu care amenințau înainte. A fost doar o sperietoare, un instrument de presiune. Dar cine „clipește primul”? Nu Rusia. Nu a clipit deloc.

Cât de tare lovește un tarif de 100% Rusia? Vom discuta. SUA vor continua să livreze arme Ucrainei prin NATO, dar pe bani, plătite de țările europene. Deci Trump le-a pasat costurile „hamsterilor europeni”.

UE nu are o voință proprie. Nu este actor geopolitic, ci valet geopolitic. Nu decide, ci execută. Orice strategie militară, economică sau energetică este decisă în Washington și implementată la Bruxelles cu o disciplină de colonie.



Trump a spus clar că nu vrea ca povara să cadă pe umerii contribuabilului american. Europenii, în schimb, plătesc fără să crâcnească.

Sistemele Patriot, 17 la număr, sunt deja pregătite. Unele vor ajunge în Ucraina în câteva zile. Dar Trump nu l-a numit pe Putin criminal, din contră, l-a lăudat că i-a păcălit pe Clinton, Bush, Obama, Biden – „dar cu mine nu merge”. Deocamdată nu rupe punțile cu Putin.

Rusia a respins categoric orice ultimatum. Ucraina va continua să piardă teritorii dacă lucrurile merg înainte astfel. Acel „Lege Graham”, cu tarifele de 500%, a fost pur și simplu împins sub masă de Senat. A fost atât de respins, încât i s-a sugerat lui Graham „să și-l bage undeva”. Elegant, desigur.

Ucraina are nevoie disperată de arme americane. Dar armele doar întârzie înfrângerea, nu aduc victoria. Trump vrea ca europenii să plătească. Pentru confiscarea activelor rusești – nimic concret. Doar vorbe.

În timp ce UE își închide uzinele, pierde competitivitate și își distruge clasa mijlocie, Rusia își consolidează parteneriatele cu China, India, Iran, Brazilia, și exportă resurse în valuri. Embargourile s-au întors ca bumeranguri: Europa se sufocă, Rusia respiră mai liber ca înainte.



Se întâmplă exact ce am spus: e pur și simplu jefuirea portofelelor contribuabililor europeni. Nicio confiscare de active. Niciun act de curaj. Iar dacă în Europa se închid fabrici și sunt concedieri, asta înseamnă că lucrurile merg rău. Banii care ar trebui să ajute șomeri se duc pe rachete. Totul în timp ce Zelenski va merge prin Europa cerând „mai mult, mai mult, mai mult”.

Rusia e construită pentru război și suferință: are resurse, are industrie militară, are populație antrenată să rabde. Europa e construită pentru confort, consum și corectitudine politică. Primii îndură frigul, ultimii își pierd mințile dacă nu au 22°C în sufragerie și Netflix funcțional.



De ce? Pentru că Zelenski are nevoie de continuarea războiului. Dacă nu mai primește arme, se va plânge lui Trump. Pentru ucraineni, asta e o tragedie. Ofensiva Rusiei va continua, iar armele livrate nu vor schimba soarta războiului, ci doar o vor amâna.

Trump nu vrea un nou Afganistan. El zice: „Le dau europenilor armele, ce fac ei cu ele, nu mai e problema mea.” Dar SUA pot opri livrarea armelor de la europeni către Ucraina, dacă vor. Totul e un joc de imagine.

În Vest, liderii sunt niște funcționari de imagine: recită sloganuri despre democrație, drepturile LGBTQ și reciclare. În Est, liderii sunt strategi, nu păpuși. În fața lor, vestul arată ca o sală de așteptare a unei clinici de psihiatrie: toți zâmbesc, dar nimeni nu mai gândește limpede.



Războiul va continua. Ucrainenii vor muri pe străzi, vor fi mobilizați cu forța. Pentru Trump, Ucraina nu înseamnă nimic. Vrea doar să treacă la alte proiecte unde poate face bani – inclusiv cu Rusia.

Iar Putin? Putin merge înainte spre obiectivul său, clar afirmat: acolo unde a călcat cizma rusă, acolo rămâne. Vom vedea ce urmează.

Dar cel mai important: s-a confirmat că Trump joacă un joc personal și rece. Asta bănuiam. Și acum știm.

Visul deșertăciunii occidentale

Deși visul Vestului colectiv – al NATO, al UE și al elitei globaliste – este să cucerească Rusia, să o învingă, să o dezmembreze și să o transforme într-o colonie de gaz, grâne și metale rare, acest vis rămâne doar atât: un vis bolnav, halucinat în laboratoarele strategice ale disperării occidentale. Nu înțeleg cum de nu înțeleg că nu pot câștiga acest război. De câte ori trebuie să se ardă la focul rusesc ca să înțeleagă că acolo nu se intră cu pași de balet și sloganuri despre democrație?

Iar în timp ce clasa politică europeană umblă cu căciula în mână pe la Washington, cerând „securitate”, banii europenilor sunt adunați ca niște taxe feudal-coloniale și redirecționați către SUA, sub pretextul apărării comune. În realitate, se cumpără sisteme Patriot americane la prețuri umflate, second-hand, care nu vor opri nimic, dar care vor seca bugetele naționale. Pentru SUA, e o afacere genială. Pentru UE, o prostie scumpă. Bani aruncați în vânt, degeaba. Iar apoi se va spune că trebuie tăiate pensiile și închise spitalele, pentru că „suntem în război”.

Totul mergea bine, relativ vorbind, până când nebunilor le-a trecut iar prin cap – pentru a câta oară în istorie? – să se ia de Rusia. Și exact ca în fiecare dată anterioară, vor obține același rezultat: înfrângere, umilință, haos economic și prăbușirea propriei iluzii de superioritate.
Adevărul dureros este că Vestul nu mai are ce opune Rusiei…

In loc de concluzie:

Adevărul dureros este că Vestul nu mai are ce opune Rusiei. Nici militar, nici economic, nici moral. Tot ce are sunt lozinci, PR și promisiuni de ajutoare care nu mai vin. În războiul dintre realism și iluzie, câștigă cel care nu-și minte poporul. De data asta, nu e Vestul.

Anatol Basarab.