CRĂCĂNATA MODERNĂ ȘI BĂRBATUL CARE N-A MAI SALVAT PE NIMENI.

Crăcănata – tragedia unei frumuseți prost gestionate

Crăcănata este, la început, o promisiune. O tânără care a primit de la natură un trup armonios, o față atrăgătoare, picioare bine poziționate și convingerea fermă că lumea i se cuvine. A învățat devreme, pe la 15–16 ani, că poate obține validare, atenție și favoruri doar prin prezență.

De aici pornește eroarea: a confundat aparența cu valoarea. A tras concluzia greșită care o va urmări toată viața: „Dacă arăt bine, merit tot.”

Dar frumusețea nu e capital infinit. La 25 de ani încă funcționează. La 30 se temperează. La 35… deja încetează să fie suficientă. Crăcănata ajunge să acuze bărbații că n-o respectă, că n-o aleg, că n-o iubesc pentru cine e ea cu adevărat. Dar ea n-a cultivat niciodată nimic dincolo de față și fund.

Căsnicia crăcănatei: soțul papagal și crăcănatul decorativ

Dacă are un soț, acela nu e un bărbat, ci un crăcănat. Un băiat sub papuc. Un soț al patroanei. Un acolit sentimental, crescut să spună „Da, iubito” la orice, inclusiv când greșește grav.

Acesta e tipul care o apără pe Facebook, o susține ideologic, o numește „femeie puternică”, dar nu mai ține minte ultima dată când a fost respectat ca bărbat.

Crăcănata nu vrea echilibru. Vrea dominație. Vrea putere. Și dacă n-are soț, are o pisică, un maimuțic, o plapumă electrică și o carieră.

Sindromul funcțiunii: crăcănata la ghișeu

Când frumusețea nu mai aduce ce aducea, se refugiază într-un birou. La un ghișeu, într-un post de control, de HR, de administrație. Acolo are putere. Acolo poate spune: „Nu se poate”. Acolo poate simți că bărbatul e la mila ei.

Nu e profesionistă. E frustrată. Iar poziția nu o disciplinează, ci o îmbătă. Nu e acolo să ajute. E acolo să se razbune. Pe trecut. Pe bărbați. Pe ea însoȟi.

Crăcănata spirituală: de la sirenă la guru de carton

După eșecul relațiilor și al biroului, crăcănata devine… coach spiritual. Devine Anais Shakti. Vorbește despre energiile divine, despre frecvențe feminine, despre uterul cosmic.

Organizează workshopuri despre iubirea de sine cu pachet VIP la 555 lei. Predă respirația pelvină, deblocarea chakra sacrală și iertarea masculinului toxic. Dar tot singură e. Doar că acum e singură cu beți de salvie și o mască de iluminare.

Monologul femeii care s-a trezit

„Am fost frumoasă. Am fost adorată. Am fost dorită. Dar niciodată iubibilă.

Am jucat roluri. Am cerut. Am manipulat. Am confundat iubirea cu controlul.

Țârziu, am înțeles: frumusețea e un capital. Dar dacă nu construiești nimic cu el, se evaporă.

Astăzi, nu mai cer. Tac. Aș vrea doar să spun: „Mulțumesc. Iartă-mă. Mai pot?””

Scrisoarea bărbatului care n-a mai salvat pe nimeni

„Te-aș fi iubit. Dacă m-ai fi lăsat. Dacă n-ai fi confundat răbdarea mea cu slăbiciune. Dacă n-ai fi căutat putere acolo unde era nevoie de tandrețe.

Astăzi, nu mai salvez. Nu pentru că nu mai pot. Ci pentru că nu mai vreau.

Cănd vin într-o relație, vin întreg. Nu mă mai las desperecheat de fetițe rătăcite în corp de femeie.”

Finalul: nicio salvare, dar poate… o iubire

El e prezent. Vindecat. Nu mai vrea să repare. Ea e încă vulnerabilă. Dar sinceră. Fără mască. Fără filtru.

Se privesc. Niciunul nu cere nimic. Niciunul nu joacă. Niciunul nu vrea să conducă.

Și pentru prima dată… iubirea poate începe. Fără salvare. Fără poveste. Fără dramă.

Doar cu adevăr.

Cortina cade. Și liniște.

Anatol Basarab.


0 comentarii

Lasă un răspuns

Avatar placeholder

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *