Cosmologia Esenței Unificate: De la Trup și Lucrare la Chip și O
Această sinteză unește două texte mistice fundamentale: “Trup și Lucrare” și “Chipul”, publicate pe acest site. Prin combinarea lor, se conturează o teologie a Esenței vii, care fundamentează o cosmologie unificatoare, simbolic-poetică, cu rădăcini în gândirea ortodoxă, maximiană și neoplatonică. Vom urmări cele trei axe fundamentale: Unitatea contrariilor, Centrul viu și Forma originară: O.
Unirea contrariilor: Trup și Lucrare, Femeie și Bărbat
Textul “Trup și Lucrare” descrie o opoziție sacră:
- Femeia este Trupul, Spațiul, Idealul, terenul fertil.
- Bărbatul este Lucrarea, Timpul, Adevărul, voința.
“Dumnezeu este întâlnirea dintre Trup și Lucrare, Femeie și Bărbat, Unul.”
Această viziune nu e dualistă, ci dialectică: realitatea e generată din tensiunea și comuniunea celor doi poli. Dumnezeu este Axa acestei comuniuni, Cel ce nu dă Timp sau Spațiu, ci Esență.
Esența ca Adevăratul Început: Dincolo de Timp și Spațiu
Atât “Trup și Lucrare” cât și “Chipul” afirmă că Esența este dincolo de manifestările materiale:
- Nu este Timp
- Nu este Spațiu
- Este Viață, Izvor, Mijloc activ
“Esența nu este nici Timp, nici Spațiu, ci cu mult mai sus. Esența este Vie!”
Aceasta reflectă o teologie a energiilor necreate, în spirit ortodox, unde Dumnezeu este prezent nu prin formă sau durată, ci prin ființă vie.
Chipul și O: Forma originară a Esenței
Textul “Chipul” dezvoltă simbolismul lui O – literă, număr, semn al Esenței.
“Ia un stilou și desenează o gaură. Ce a ieșit? O!”
O este Gaură, Izvor, Mijloc. Din acest cerc viu izvorăsc:
- Od – Unul
- Ovo – Noutate, Ou
- Os – Ax, Chip
- Or – Semănător, Vultur
Aici Esența capătă formă sonoră și vizuală: devine invocabilă, recunoscută, reală.
Treimea creatoare: Domnul, Dumnezeu, Diavolul
Cele două texte conturează o Treime metafizică:
- Domnul – Esența vie, Chipul deplin, punctul de origine
- Dumnezeu – Lucrarea, Chipul reflectat, Timpul
- Diavolul – Trupul, Înfățișarea exterioară, Spațiul
“Domnul este Chipul. Dumnezeu și Diavolul sunt Obrazul.”
Treimea devine astfel nu o doctrină, ci un mecanism viu de creație, regenerare, manifestare a Esenței în lume.
Cosmogeneza: Din Mijloc în Mediu, din Timp în Spațiu
Din Esență, care este Mijlocul, izvorăște Timpul. Timpul devine Spațiu. Spațiul, umplut, dă naștere unui Punct – manifestarea materială.
“Ce este punctul? Ceea ce se scurge din Gaura Esenței.”
Această imagine sugerează o cosmogonie dinamică: realitatea nu încetează să izvorâscă din centrul viu.
Prin urmare: Totul este O
Toate chipurile, toate lumile, toate formele – se nasc în Trei, din Esență, prin Chip și Lucrare, în Mediu, întruchipate de simbolul O.
“Orice lucru ce are Esență se naște dintr-odată, într-o Trei, din O. În lume nu a fost și nu va fi altceva.”
Această cosmologie unificatoare este, de fapt, o chemare: să recunoaștem în toate lucrurile Chipul viu al Domnului, Esența ce le animă, Axa ce le unește.
Este o reînnoire a Treimii în limbaj viu, poetic, esențial.
Anatol Basarab
0 comentarii