Amantul.

— Nu știu cum să-ți explic… De ce îl iubesc pe amantul meu mai mult decât pe soț?
Pentru că pe amant nu-l am la „obligații”. Nu-mi datorează nimic, nu-i datorez nimic.
E… liber. Ne iubim fără facturi, fără reproșuri, fără plictiseala aia de „cine aduce pâinea în casă”.



Soțul? Soțul e un funcționar. Un distribuitor de bani.
Un om cu responsabilități, un executant de dorințe. Un robot care trebuie să aducă, să tacă și să suporte.

Nu-l mai respect de mult. Nici nu-mi dau seama când am început să-l privesc așa…
Poate când am înțeles că oricum se va sacrifica, orice aș face eu.
Și de ce să-l respect, dacă tot acceptă?
El merge la muncă, vine obosit, aduce banii, iar eu… mă duc la amant.

Și știi ce e ironic?
Amantul n-a făcut niciodată nimic pentru mine. Nici măcar o cafea.
Dar pentru el m-am dat peste cap.
Soțul meu, în schimb, a stat ani întregi lângă mine. M-a suportat. M-a susținut. M-a tratat ca pe o regină.
Și tot el e cel pe care îl mint. Pe care îl înșel.
Pe care l-am transformat într-un „nimeni” în ochii mei.

Și da, știu ce o să spui. Că sunt o nenorocită. O trădătoare.
Dar nu vorbesc cu ipocrizie.
Vorbesc cu sinceritate. Cu rușine. Cu un gust amar.

Pentru că în toată această ecuație, am înțeles un lucru teribil:
Amantul nu m-ar fi vrut niciodată cu adevărat dacă ar fi trebuit să mă întrețină.
Dacă ar fi fost el în locul soțului meu, ar fi fugit după două luni.

Știi de câte ori am văzut femei ca mine, care și-au părăsit soții pentru amanți?
S-au dus cu fluturii în stomac și s-au întors, umile, plângând, cerând înapoi ce-au scuipat.
Pentru că amantul e frumos doar când nu are sarcini, copii, facturi, nervi.
Dar în viața reală… dispare. Nu vrea decât sex. Nu vrea rutina. Nu vrea responsabilitate.

Și atunci? Cine merită respectul?

Soțul.
Bărbatul care rămâne. Care tace. Care plătește. Care înghite umilința.
Uneori chiar știe. Și tot rămâne. Pentru copii. Pentru „binele familiei”. Pentru o idee de onoare pe care eu am călcat-o în picioare.

Și știi ce e cel mai tragic?
Că nici eu nu mă mai pot respecta.
Pentru că, oricât l-aș iubi pe amant, știu că într-o zi voi rămâne singură.
Soțul nu mă mai poate iubi. Iar amantul nu m-a iubit niciodată.

Anatol Basarab.