Am descoperit cea mai lipsită de logică idee de pe Pământ.

Eu am descoperit cea mai lipsită de logică idee de pe Pământ:

De ce, oameni buni, se fac pastile contraceptive pentru femei și nu pentru bărbați?

Adică, sincer… nu e mai logic să descarci pușca decât să tragi cu ea în vestă antiglonț?!
Asta da „logică” modernă.

Pastila eliberării sau pilula supunerii?

Ni s-a spus că pastila contraceptivă este eliberare.
Că e simbolul emancipării feminine.
Că e „puterea de a alege”.
Dar adevărul e altul:

Este soluția perfectă pentru o societate care nu vrea să-i învețe pe bărbați responsabilitatea, ci să bage femeii în organism o soluție chimică pentru prostia altora.


„Empowerment”, zici?
Care eliberare?

Să îți dereglezi sistemul hormonal, să înghiți hormoni zilnic, să suporți schimbări de dispoziție, tromboze, acnee, anxietate și risc de infertilitate…
doar ca să nu-l deranjeze pe el să-și folosească neuronul?

Asta nu e eliberare.
E sclavie biochimică ambalată în marketing feminist.

Industria liniștii masculine.

Cine câștigă din asta?

– Companiile farmaceutice.
– Piața medicală.
– Și mai ales, mentalitatea colectivă care zice:

„Corpul e al ei. Deci responsabilitatea… tot a ei.”


Femeia devine, practic, gardianul propriului corp,
iar bărbatul – turist hormonal cu glonțul în buzunar.

Și când se întâmplă „accidentul”, întrebarea nu e:

„V-ați protejat amândoi?”
ci:
„Tu n-ai fost atentă?”

Ce s-a întâmplat cu contracepția masculină?

Da, au existat studii pentru pastila masculină.
Au fost testate. Știi de ce s-au oprit?

Pentru că bărbații din studii se plângeau de:
– scăderea libidoului,
– dureri de cap,
– schimbări de dispoziție,
– puțină depresie.

Exact ce suportă femeile de zeci de ani.
Dar când s-a atins potența masculină, brusc…

„Nu, domnule, nu putem strica mojo-ul băiatului!”


Inversarea care ar fi rezolvat totul.

Hai să ne imaginăm că bărbații ar fi fost cei care rămân însărcinați.

Crede-mă, contracepția masculină ar fi fost inventată în 3 zile.
Am fi avut 32 de tipuri:

– Pastilă,
– Plasture,
– Spray nazal,
– Guma cu aromă de bere,
– Telecomandă Bluetooth conectată la aplicație.

Și totul ar fi fost:
– Gratuit,
– Sponsorizat de stat,
– Distribuit în săli de sport, la bere și în pachetele de țigări.

Pentru că, vezi tu…
când problema e a bărbatului, devine urgentă.

Matematica absurdului.

Să recapitulăm:

Avem doi oameni.
– Unul produce glonțul.
– Celălalt poate fi împușcat.

Întrebare logică: cine ar trebui să fie responsabil cu siguranța?

Răspunsul natural: cel cu glonțul.

Dar în realitate?

Îi zicem celei care poate fi împușcată:

„Tu să porți armură hormonală, eventual toată viața,
ca să nu-l deranjezi pe cel care apasă trăgaciul.”



Adică modificăm lunar 4.000 de procese hormonale ale unei femei,
ca să nu cerem unui bărbat să-și controleze 4 secunde de instinct.


Ironia supremă: dacă o face, greșește. Dacă nu o face, tot greșește.

Femeile trebuie să ia pastile ca să nu devină mame,
dar dacă devin mame, sunt acuzate că „au ales greșit bărbatul”.
Dacă nu fac copii – „sunt egoiste”.
Dacă fac – „n-au fost atente”.
Dacă se protejează – „de ce nu ai încredere în mine?”.
Dacă nu – „de ce n-ai fost mai deșteaptă?”.

Deci… ori greșești că faci copil, ori greșești că nu.
În ambele cazuri, vina e a ta.

Bărbatul?
El a participat doar cu 5 minute
și 3 mililitri de entuziasm.


Concluzia oarecum finală: lumea preferă să pună vestă femeii, decât să descarce pușca bărbatului.

Contracepția feminină este o soluție logică…
într-o lume care funcționează irațional.

Nu e eliberare.
E compensare.

Nu e autonomie.
E adaptare.

Nu e alegere.
E singura opțiune… lăsată deschisă.

Ultima întrebare, și plec:

Dacă tot tu trebuie să porți vestă, să iei pastile, să-ți schimbi corpul și mintea, să fii atentă, să controlezi, să planifici și să plătești…

Atunci de ce se mai cheamă sex consensual
și nu sex cu responsabilitate unilaterală?

Anatol Basarab.