Barbatii, femeile si iluzia destramata.

Barbatii, femeile si iluzia destramata: un eseu despre haosul relatiilor moderne.

Intre ura, idealizare si manipulare emotionala – unde s-a pierdut intimitatea

Introducere

Nu mai trăim vremuri normale.
În loc de dialog între bărbat și femeie, avem conflict. În loc de intimitate, avem tranzacție. În loc de dragoste – strategie. Când o tânără spune că „toți bărbații ar trebui exterminați”, lumea reacționează instinctiv: unii sar să o apere, alții o disprețuiesc. Puțini o ascultă cu adevărat.

Dar tocmai în astfel de excese se vede mai limpede ruptura. Acest eseu nu este o pledoarie pentru feminism, nici un rechizitoriu împotriva bărbaților. Este o încercare sinceră de a înțelege de ce ne-am pierdut. Și cum am putea să ne regăsim.

Ce se ascunde în spatele urii față de bărbat?

Femeia care spune „nu mai avem nevoie de bărbați” nu este liberă. Este rănită.
Este dezamăgită, poate abuzată, poate trădată.
În loc să vindece rana, o transformă în doctrină. În loc să înfrunte durerea, o proiectează asupra unui întreg gen.

Dar nici bărbatul nu e mai sănătos. Mulți bărbați au devenit goi, cinici, infantili. Nu mai oferă. Nu mai protejează. Nu mai conduc. Își retrag energia masculină și devin o caricatură: dominatori pasivi, critici fără acțiune, adesea leneși sufletește.

Astfel, femeia devine „femeie-bărbat”. Iar bărbatul – „bărbat-copil”. Și între ei nu se mai naște nimic. Doar conflict.

Relația a devenit negociere, nu comuniune
Astăzi nu mai iubim. Evaluăm.
Ce îmi aduce această femeie?
Ce îmi oferă acest bărbat?
Merită?
Femeia este învățată că „dacă vrei să fii frumoasă, el trebuie să plătească”.
Bărbatul e învățat că „e mai ușor să plătești o prostituată decât să investești într-o femeie bună”.

Iubirea devine piață.
Intimitatea – serviciu.
Relația – contract.
Și sufletul? Uităm că-l avem.

Fericirea – virusul perfect

Societatea modernă nu ne mai lasă să fim prezenți.
Ne vinde ideea că „fericirea e în altă parte” – într-o vacanță, într-o relație mai bună, într-un partener mai atent.

Dar fericirea nu e o destinație. E o alegere. O prezență. O respirație.

În goana după „ceva mai bun”, distrugem ce avem acum. În goana după ideal, ratăm realul.

Cine menține războiul?

Sistemele. Piața. Ideologiile. Toți au ceva de câștigat din conflictul dintre bărbat și femeie:

mai mult consum individual, mai puține familii stabile, mai multă dependență de stat, de divertisment, de iluzii.

Un bărbat rănit + o femeie rănită = o societate manipulabilă.

Soluția? Revenirea la esență

Nu vom regăsi dragostea prin răzbunare. Nici prin demonstrații, feminism radical sau masculinism resentimentar. Ci doar prin reumanizarea celuilalt. Prin regăsirea propriei feminități. Propriei masculinități. Propriei ființe.

Adevărul e simplu:

femeia vrea să fie iubită, nu folosită;
bărbatul vrea să fie respectat, nu disprețuit.
Când renunțăm la mască, la manipulare, la luptă – apare spațiul. Și poate, din nou, iubirea.

În loc de final

Nimeni nu e vinovat. Dar toți suntem responsabili. Nu mai avem timp să ne urâm. Avem nevoie să ne regăsim. În oglindă. În celălalt. În noi.

Iubirea nu cere argumente.Cere prezență.
Și curajul de a nu mai fugi.

Anatol Basarab