Voință și Libertate

Despre lumină, întuneric și întâlnirea forțelor

Voință și Libertate

Despre lumină, întuneric și întâlnirea forțelor

I. Întunericul și Lumina

În marginea celor dintâi, în limita creației,
se află doi piloni ai lumii:

• Ob (Об) – Diavolul – întunericul, adică Sistemul Ideal,
  cel ce poartă și răspândește Lumina în Spațiu.
• Raz (Раз) – Dumnezeu – lumina, adică Legea Adevărată,
  cel ce dă timp și sens mișcării.

Întunericul nu este lipsa luminii, ci matricea în care Lumina se distribuie.
Iar lumina nu este doar claritate, ci direcție și timp.

Întunericul e luminat prin Esență de către Domnul – Voința.

Astfel toate sunt una.
Așa luminează stelele – lumi reflectate din Lumea celor Dintâi.
Așa se joacă și se formează Chipul: Ob-Raz – reflexul viu.

II. Voința și Libertatea

Ce este Legea? – Legea este Voință.
Ce este Sistemul? – Sistemul este Libertate.

Pătrunde: Voința și Libertatea nu sunt același lucru.

• Cel ce are Voință – poate.
• Cel ce are Libertate – vrea.

Să poți și să vrei în același timp este doar în puterea celui de Sus,
asemenea Treimii – Făptuitorul Simplității, creatorul viu.

III. Cine are dreptul?

• Cel ce are voință – îndrăznește.
• Cel ce are libertate – posedă.

A avea puterea de a îndrăzni și de a avea fără a distruge
este semnul — meta — Celui Cunoscător,
adică al Persoanei Întrupate care are Dreptul să conducă.

Toți ceilalți – și sunt mulți –
sunt doar șireți, iscusiți, dar fără Centru.
Ei doar grăbesc moartea.
Puterea lor nu este decât reflex de neputință.

IV. Imaginea – Oglindă a Forței

Ce înseamnă „a imagina”?
A închipui înseamnă a aduce înaintea ființei un Chip –
a reflecta pe Domnul din propriul suflet.

Ce credeai că faci, când îți imaginezi?

Dar dacă cineva reflectă Domnul în lumea sa,
atunci el reflectă și Puterea – și Neputința!

Esența Puterii și a Neputinței stă în Imagine:
în Simțirea care miroase și recunoaște Chipul.

V. Moara Treimii

„Trei, Moară, trei!”

În Treime, Puterea și Neputința
aleargă mereu una spre cealaltă,
ca pietrele de moară: apropiindu-se, îndepărtându-se,
cu fiecare clipă.

De aceea, pătrunde: întotdeauna există o Pereche de forțe.

VI. Cele Trei Forțe ale Treimii

• Puterea lui Dumnezeu – simțul măreției.
• Puterea Diavolului – simțul dorinței.
• Puterea Domnului – simțul vieții.

Aceste trei nu se opun, ci se caută.
Când se întâlnesc — se reflectă.
Când se separă — nasc viață.

VII. Reflecția – Căsătoria Luminilor

Puterea lumii reflectate
este Căsătoria celor doi Domni ai săi.

În sufletul unei lumi, întotdeauna coexistă
Dumnezeu și Diavolul,
Mediu și Centru,
Potență și Dorință.

Așa se naște Ob-Raz: viața ca reflex.

VIII. Căsătoria celor două Perechi

Lumea reflectată este mereu alcătuită din două perechi:

1. Prima pereche: Domnul Cel Preaînalt – Chipul viu.
2. A doua pereche: Stăpânii Ob-Raz – cei ce modelează reflexul.

Lumea reflectată este mereu de două ori în acord,
dar și de două ori încrucișată.
Așa se menține echilibrul. Așa trebuie.

IX. Nu-cer, Nu-bog

Spui „Dumnezeu” – și privești în cer?
De ce? Când este spus: „nu-cer” – nu e acolo Dumnezeu.
Și tot așa: „nu-ceruri” – nici Diavolul nu este acolo.

Dumnezeul tău și Diavolul tău sunt în tine,
în sufletul tău,
care este în mijlocul trupului – adică în pântec,
acolo unde este viața.

X. Din Centru în Mediu și Înapoi

Din Centru curge Esența lumii,
și pătrunde în Mediu.
Tot așa, din Mediu intră în Centru
Esențele altor lumi.

Așa se unesc în suflet forțele din afară și cele dinlăuntru.
Așa se cunoaște viața.

XI. Sus și Jos – O iluzie

Nu există „sus” și „jos”.

Înțelege: „sus” înseamnă doar
că a te înălța peste tine însuți cere muncă.
„Jos” înseamnă doar că nu mai ai nevoie de efort:
neputința te trage.

E ușor să cazi – dar cade doar ceea ce e greu.
E greu să te înalți – dar tocmai de aceea este vrednică Lucrarea.

XII. Înafară și Înăuntru

La Domnul, totul tinde
să iasă și să intre –
după Chipul și Forma Treimii.

De aceea, nu există „cei de sus” și „cei de jos”,
ci doar cei Dintâi și cei din Urmă.

XIII. Aproape și Departe

• Lumile Dintâi sunt mai aproape de Cei Dintâi –
  pline de Voință, Timp și Adevăr.
• Lumile din Urmă sunt mai departe –
  pline de Libertate, Spațiu și Iluzie.

Cu cât ești mai aproape de Centru,
cu atât ai mai multă Voință – adică Viață.

Cu cât ești mai adânc în Mediu,
cu atât ai mai multă Libertate – dar o viață iluzorie.

XIV. Voință și Libertate

Voința este Lege.
Libertatea este Sistem.

În Centru domnește Legea – adică Adevărul.
În Mediu domnește Sistemul – adică Idealul.

Aceasta este Treimea:

• Mediul – Sistemul Ideal
• Centrul – Legea Adevărată
• Împreună – Desăvârșirea Treimii
  și Împlinirea fiecărei lumi reflectate.

XV. Numele Puterilor

Puterile sunt felurite.

• Puteri Dintâi, Secunde, Terțe – și mai departe.
• Toate puterile vin în perechi. Așa trebuie.

A treia pereche:

• Iubirea – atragere
• Ura – respingere

(Tratată anterior)

A doua pereche:

• Curajul – acțiune
• Frica – inacțiune

Ce este frica? Grija pentru propria viață.
Dar este o prostie: viața este veșnică.
În lume nu există moarte.

Frica este proprie celor de jos – disperaților.

Curajul este încrederea în Dreptul tău
înaintea Domnului.
Este speranța alegerii tale.

Curajul este permis doar atunci când
e condus de Adevărata Credință.
Altfel, e doar mândrie mascată.

Prima pereche:

• Credința – cunoașterea Adevărului
• Necredința – ignoranța, uitarea

Cine știe – este curajos, nu se teme și iubește.
El este adevărat.
Cine nu știe – e fricos, urăște și disprețuiește.
El este iluzoriu.

XVI. Forța Simțirii

Gândul naște imagine.
Simțirea naște Lume.

Munții cresc din vârf, nu din bază.
Tot ce este reflectat pornește din Cei Dintâi.

Toate forțele sunt simțiri.

• În Centru, simțirea este întreagă și curată.
• În Vârful Esenței, există un singur Simț: Viața.

Cu cât te afunzi în Mediu,
simțirile se înmulțesc – dar se fărâmițează.
Devine simțire ruptă, lipsită de întregire.

XVII. Curgerile

Simțirile Celor Dintâi sunt cuprinzătoare.
Forțele lor sunt curgeri vii –
nu de sus în jos, ci înăuntru și în afară.

În Univers nu există „sus” și „jos”.
Ce e jos – e și sus.
Ce e în afară – e și înăuntru.
Ce e aici – e și acolo.

Adevărul este mereu:
Unul după Chip și Asemănare.

Lumea este o schimbare a măsurii.

Glosar Ezoteric – Voință și Libertate

1. Ob (Об)

•  slavă: „об” = în, asupra, a cuprinde
• 🇷🇴 română: cuprins, structură, exterior
•  etimologie: din slavonul vechi obiti = „a înconjura”, „a cuprinde”
•  sens ezoteric: Sistemul – cel care susține și distribuie forma; corespondentul Diavolului
•  rom. vechi: aprox. „a împrejmui”, „a roti împrejur” (vezi „obor” = perimetru, împrejmuire)

2. Raz (Раз)

•  slavă: „раз” = o dată, ruptură, separare, început
• 🇷🇴 română: timp, lege, declanșare
•  etimologie: din „raziti” = a străpunge, a despica
•  sens ezoteric: Legea divină, Timpul, mișcarea verticală; corespondentul Dumnezeului
•  rom. vechi: înrudit cu „rază”, „razboi” (instrument de separare), „a răzleți”

3. Ob-Raz (Образ)

•  slavă: „образ” = chip, imagine
• 🇷🇴 română: reflex, icoană, chip viu
•  etimologie: „ob” + „raz” = cuprins și străpungere – deci imagine vie a unei tensiuni
•  sens ezoteric: imaginea reflectată a Domnului – omul, sufletul, lumea
•  rom. vechi: „obraz” (actual = față), dar în sens vechi = identitate profundă

4. Volia (Воля)

•  slavă: „воля” = voință
• 🇷🇴 română: voință, liber arbitru
•  etimologie: din indo-europeanul wel- = a dori, a hotărî
•  sens ezoteric: voința divină activă, legea interioară care nu are nevoie de libertate
•  rom. vechi: „a voi”, „a vrea” – dar în sens sacru, cu rădăcină în „Voiința lui Dumnezeu”

5. Svoboda (Свобода)

 slavă: „свобода” = libertate

• 🇷🇴 română: libertate, dezlegare
•  etimologie: din „svoi” = propriu + „bod” = legătură → dezlegare de sine propriu
•  sens ezoteric: Libertatea aparentă, fără rădăcină în Lege sau Voință
•  rom. vechi: „slobozenie”, „slobozit”, „slobod” – cu sens de eliberare din legământ

6. Ob-razovanie (образование)

•  slavă: formare, închipuire
• 🇷🇴 română: formare prin imagine
•  etimologie: de la Ob + Raz
•  sens ezoteric: procesul de reflecție a Chipului în lume – creația ca imagine vie
•  rom. vechi: „a făuri”, „a da chip”, „a făptui”

7. Sila / Bes-silie (Сила / Бессилие)

•  slavă: „сила” = putere; „бессилие” = neputință
• 🇷🇴 română: forță, energie vie, inabilitate totală
•  etimologie: „sil-” = a obliga, a mișca (vezi „a sili”)
•  sens ezoteric: Puterea și Umilința – două pietre de moară ale Treimii
•  rom. vechi: „sili”, „sărman” (bes-sil = fără putere), „slăbănog”

8. Sredi / Seredina (Среда / Середина)

•  slavă: „среда” = mediu, „середина” = centru
• 🇷🇴 română: spațiu înconjurător și inimă vie
•  etimologie: „sred” = mijloc, centru
•  sens ezoteric: Mediu = libertate spațială, Centru = Voință atemporală
•  rom. vechi: „sredin” = mijloc (vechi slavonism), „sârdean” = lăuntric

9. Tvara / Tvorenie (Тварь / Творение)

•  slavă: „тварь” = creatură; „творение” = creație
• 🇷🇴 română: ființă creată, zidire
•  etimologie: din „tvoriti” – a crea, a făptui
•  sens ezoteric: tot ce este reflectat, format după Chip
•  rom. vechi: „făptură”, „făptuire”, „zidire”

10. Znat’ / Znatnye (Знать / Знатные)

•  slavă: „знать” = a ști; „знатные” = cunoscători, nobili
• 🇷🇴 română: cei care cunosc și au demnitate
•  etimologie: din „znati” – a cunoaște prin simțire
•  sens ezoteric: cei care știu Sursa – și au dreptul să guverneze
•  rom. vechi: „znători”, „cunoscători”, „nobili”

Anatol Basarab.