Două păreri și niciuna în Adevăr.

Două păreri și niciuna în Adevăr

(Despre frici, răniri și minciunile bine împachetate)

„Când bărbatul iubește cu frică, devine paznic.
Când femeia iubește cu rană, devine vitrină.
Și amândoi cred că se iubesc, dar niciunul nu iubește cu Adevăr.”

I. Povestea celor două păreri

Ea postează poze provocatoare pe Instagram. Spune că e despre libertate, feminitate, autenticitate.
El se înfurie. Spune că e despre respect, relație, exclusivitate.

Două păreri.
Două discursuri care nu se ating.
Două oglinzi aburite de propriile traume.

II. Părerea ei: „Am dreptul să fiu văzută”

„El e deranjat că postez poze sexy, pentru că se teme.
Când devin vizibilă, atrăgătoare, interesantă, apar alți bărbați. Și atunci el trebuie să mă recucerească.
Dar nu vrea. Așa că încearcă să mă închidă.”

Aceasta este retorica obișnuită a „femeii moderne” – una care confundă validarea cu libertatea și expunerea cu valoarea de sine.

În realitate, femeia care se dezbracă pentru lume strigă, de fapt:
„Privește-mă, te rog! Simt că fără atenția ta, nu exist.”

Dar feminitatea reală nu are nevoie de confirmări.
O regină nu se arată în vitrină.
O femeie valoroasă nu are nimic de demonstrat – pentru că valoarea nu se demonstrează. Se trăiește.

III. Părerea lui: „Nu accept să fii privită de alții”

„Nu vreau ca femeia mea să se expună. E lipsă de respect. Nu vreau să fiu în competiție cu alți bărbați. Vreau să știu că e a mea.”

Aceasta nu e iubire.
Este posesivitate în hainele iubirii.

Un bărbat adevărat nu o închide pe femeie – o conține.
Nu îi impune limite din frică – ci îi oferă spațiu din încredere.
Dacă simți că trebuie să o controlezi ca să nu plece, înseamnă că nu te simți demn să rămână.

Un Rege nu se teme de competiție.
Pentru că știe că ceea ce iubește nu fuge – ci se așază.

IV. Adevărul nu e între ei, ci dincolo de ei

Adevărul începe doar atunci când:

Ea nu mai cere aplauze pentru a se simți femeie.

El nu mai cere control pentru a se simți bărbat.


Ea trebuie să se vindece de rana tatălui care n-a văzut-o.
El trebuie să se vindece de rana abandonului și a fricii că nu e suficient.

Numai atunci poate începe o iubire adevărată, unde:
– feminitatea se exprimă prin mister, nu prin carne expusă,
– și masculinitatea se afirmă prin prezență, nu prin interdicții.

V. Când ea se vindecă…

…nu mai simte nevoia să-și expună corpul pentru validare.
Nu se mai vinde pe like-uri. Nu mai confundă atenția cu iubirea.
Devine floare într-o grădină sacră, nu marfă în piață.

VI. Când el se vindecă…

…nu mai vrea să închidă.
Devine bărbatul care oferă atâta siguranță, iubire și lumină, încât femeia nu mai are de ce să fugă.
Devine Rege.

Epilog: Adevărul nu strigă.

Adevărul nu are nevoie să se apere.
Nu se dezbracă pentru atenție și nu urlă porunci din teamă.

Adevărul e liniștit, dar pătrunzător.
E matur, dar viu.
E rar – pentru că presupune vindecare.

O femeie întreagă nu se oferă lumii – se dăruiește unui singur bărbat.
Un bărbat întreg nu cere loialitate – o inspiră prin prezența lui.

Adevărata relație e acolo unde nu mai e nevoie nici de vitrină, nici de cușcă.

Sugestii de ilustrații pentru articol:

O femeie goală într-o vitrină de sticlă – cu ochii triști, deși e aplaudată.

Un bărbat cu cheia unei colivii în mână – și o femeie înăuntru care se uită în altă parte.

O floare într-o colivie, vs. o floare într-o grădină sălbatică.

Rege și Regină pe același tron – privindu-se cu seninătate, nu cu teamă.

Un ecou vizual: două umbre certându-se, iar deasupra lor – două suflete care se țin de mână.

Anatol Basarab.