Da și Nu: Esența Treimii și Taina Totului și a Nimicului

Da și Nu: Esența Treimii și Taina Totului și a Nimicului

Da, Nu

Dumnezeu – este Da, pentru că este Unul, adică începutul.
Diavolul – este Nu, pentru că este Doi.

Esența este mai presus decât Adevărul și Idealul,
Care sunt Unul și Doi.
De aceea Esența este Începutul originar, Da și Nu.

În logica simbolică, Da și Nu pot fi interpretate astfel:

• 1 și 0: afirmare și negație, existență și absență (logică binară);
• 1 și 2: unitate și opoziție, început și antiteză (dialectică).

Astfel, 1 – este începutul, afirmarea, esența divină, iar 2 – este dublarea, ruptura, negația, polarizarea. Esența, care le cuprinde și le transcende, este mai presus de ambele: este codul vieții, taina Treimii și unitatea contrariilor. 3 – este sinteza, reconcilierea, plenitudinea. Așa cum în dansul în trei pași – 1, 2, 3; 1, 2, 3 – se creează ritmul vieții, tot astfel în logică și creație: teza, antiteza și sinteza dau naștere devenirii. Esența este ritmul vieții, pulsul tainic al Treimii.
1 – afirmarea, existența, începutul (Dumnezeu);
0 – negația, absența, vidul (Diavolul).
Esența, care le unește, este mai presus de ambele: este codul vieții și taina Treimii.

Totul, Nimicul

Dumnezeu – este Da, adică Există.
Aceasta este Totul.

Diavolul – este Nu, adică Nu există.
Aceasta este Nimicul.

Domnul – este și Este, și Nu Este.
Aceasta este Totul și Nimicul.

Iată titlul Treimii:

O – este Desăvârșitul care S-a săvârșit pe Sine,
Totul și Nimicul.

Căci desăvârșirea nu are nevoie de nimic
Și cuprinde totul în sine.

Ființele și neființele

Iată Treimea:

• Domnul – Esența.
• Dumnezeu – Prezența.
• Diavolul – Absența.

Prezență înseamnă:

Există Persoana Domnului.
Aceasta este Dumnezeu.

Cei care au timp să trăiască – sunt toți ființele,
Cei ce se bucură, care plutesc în suflare (duh).
Dumnezeu este Puterea, altfel spus – Timpul Atotputernic.
Timpul este Totul!

Absență înseamnă:

Există lipsa de persoană.
Aceasta este Diavolul.

Cei al căror timp s-a sfârșit sau nu a început
Sunt ne-ființe, fără chip,
Dar și purtători, temelie, pământ.

Diavolul este Câmpul, sau Spațiul neputincios.
Spațiul – iată Nimicul!

Gaură și Punct

Înțelege esența Treimii:
Este Gaură și Punct. Nu există altă formă.

Formula Treimii este simplă:

• Totul – este ceea ce este adevărat,
• Nimicul – este ceea ce este închipuit.

Aici este simplu:

• Timpul – este prezentul, veghea Treimii.
• Spațiul – este iluzia, somnul Treimii.

Ecouri în gândirea clasică

Această viziune amintește de paradoxurile lui Heraclit, care afirma: „drumul în sus și drumul în jos sunt unul și același”, sugerând că contrariile nu se exclud, ci se completează.

La Platon, ideea unei „Idei” eterne din care derivă lumea vizibilă se apropie de Esență ca sursă unică, în timp ce lumea fenomenală (Spațiul) este reflectarea imperfectă – somnul Treimii.

Aplicație spirituală

În viața spirituală, această cosmologie ne învață că adevărata existență nu este doar prezența vizibilă, ci comuniunea cu Esența – „Da” și „Nu” unite. A trăi în Timpul Atotputernic înseamnă a trăi cu sens, în Prezență.

Lipsa de rădăcini spirituale, superficialitatea, uitarea rostului – sunt forme ale Spațiului neputincios, ale iluziei.

Trezvia, atenția, rugăciunea ne ancorează în Timpul Treimii, în Totul. Ele ne fac „ființe”, nu „ne-ființe”.

Anatol Basarab.