Ierarhia Ființei: Voință, Libertate și Măsura Ziditorului

I. Ierarhia Treimică: O, Dumnezeu și Diavolul

În înțelesul cel mai înalt, Taina Vieții nu poate fi pătrunsă fără înțelegerea Ierarhiei Ființei. În vârful acestei ierarhii stă Gospod’ (Господь) – Domnul, sursa Unică a Voii, a Legii și a Totului. El este numit și Rod, adică Nașterea din Sine, Începutul și Capătul, Cel ce ține împreună contrariile și le întrece. El este VOINȚA în esența Sa: cea care luminează întunericul și face să strălucească lumile.

Sub El se află Bог (Bog), Dumnezeu-Tatăl, masculinul ceresc, Arhetipul Ordinii și al Haosului creativ, purtător al Dreptului și al Distincției – El este Ziditorul, Cel care afirmă: „Așa să fie!”.

Lângă El, dar în polaritate, este Диавол (Diavol), cel căzut sau cel separat, numit în acest context Sistemul Ideal sau Femeia Arhetipală. Ea poartă în sine Libertatea, armonia și consimțământul de a nu impune, ci de a lăsa. Ea este golul fecund, neantul deschis, dar și tentația iluziei.

(Această „feminitate” nu se referă la femeia concretă, ci la principiul cosmic receptiv – pasivitatea, autonomia, separarea – care, atunci când este rupt de Voia Divină, devine instrument al căderii și al iluziei.)

(Totodată, trebuie precizat că această triadă nu contrazice dogma creștină, ci o aprofundează pe plan inițiatic: Gospod’ sau Rod reprezintă Principiul nenașterii și al voinței originare din care se manifestă Dumnezeu și Diavolul ca funcții în creație.)

Astfel se zidește întreaga realitate:

• Dumnezeu este Lumina – Legea vie, adică Vremea, timpul viu, ritmul manifestării.
• Diavolul este Întunericul – Sistemul inert, ceea ce doar reflectă, dar nu creează.
• Domnul – Gospod’ – este Voința Absolută care luminează întunericul, făcând din el vehicul al Luminii.

II. Voința și Libertatea – Axele nevăzute ale Creației

În limbajul slavon și ezoteric:

• Воля (Volia) înseamnă voință, dar și libertate în sens activ, puterea de a acționa potrivit Legii divine.
• Свобода (Svoboda) desemnează libertatea pasivă, de multe ori opusă Voinței – capacitatea de a nu fi constrâns, dar și riscul de a te îndepărta de Voia lui Dumnezeu.

Aici intervine una dintre cele mai importante distincții ale Tradiției Ortodoxe:
Voința lui Dumnezeu este întotdeauna creatoare, dătătoare de viață și armonie.
Puterea diavolească este cea a separării, a ruperii de Voia lui Dumnezeu, dar care păstrează o aparență de ordine și autonomie – o libertate falsă.

Ce este Legea (Закон)? Este Voința manifestată în timp, ritmul etern al creației.
Ce este Sistemul (Система)? Este Libertatea fără voință, structura fără suflet.

(Sistemul, în sine, nu este rău – el devine periculos atunci când se separă de Lege și de Voia Divină. Sistemul trebuie să slujească Legii, să fie vehicul al ei, nu să o înlocuiască.)

De aceea, în creația dumnezeiască, Legea este viață, iar Sistemul, dacă este autonomizat, devine închisoare.

III. Măsura: Taina Dreptății și a Limitelor Ființei

Toate lumile născute din Treime – fie ele cerești sau pământești – au o Măsură (Мера):

• măsura Ființei (Суть),
• măsura Timpului (Время),
• măsura Spațiului (Пространство).

Măsura nu este pedeapsă, ci Dreptate. Fiecare făptură o primește după starea ei de comuniune cu Dumnezeu. Cu cât un suflet este mai apropiat de Voia Divină, cu atât este mai viu, mai frumos, mai liber în duh.

Lumile care trăiesc în adânc, în rătăcire sau în despărțire de Voința Dumnezeiască, trăiesc o viață iluzorie, săracă, inversată, unde formele nu mai poartă lumina esenței.

A înțelege Măsura înseamnă a trăi în adevăr, a păstra echilibrul între voință și libertate, între cer și pământ, între ceea ce suntem și ceea ce putem deveni.

---

Concluzie: Puterea Adevărată și Puterea Mincinoasă

• Puterea lui Dumnezeu este co-creatoare, se manifestă în libertate responsabilă, în frumusețe, în dreptate și în ritm.
• Puterea diavolului este iluzorie, mecanică, disociată de Viață, bazată pe separare, orgoliu, sistem și haos mimat.
• Puterea omului posedat este o caricatură a voinței – o compulsie, o agresiune lipsită de sens.
• Puterea omului în Dumnezeu este participare la Voia Divină, co-naștere, luminare a întunericului cu sens.

Astfel, cele trei axe – Ierarhia Treimică, Voința-Libertatea și Măsura – devin coloana vertebrală a înțelegerii Ființei și a propriei noastre deveniri ca fii ai lui Dumnezeu.

Anatol Basarab.