Lucrarea Vieții

Despre începuturi, sfârșituri și devenire

Lucrarea Vieții

Despre începuturi, sfârșituri și devenire

I. Cei Dintâi și Cei din Urmă

În tot ceea ce există și poartă Ființă,
există două tăieturi esențiale:
– Cei Dintâi (născuți din Esență) și
– Cei din Urmă (născuți din Reflexie).

Pe Cei Dintâi îi numim „Tu” (Ты – singular, intim, direct).
Ei au acest drept: sunt purtătorii Esenței,
cei care există din Unul (slav. „Од” = Unul, Întregul Arhetipal).

Cei din Urmă răspund la „voi” (Вы – plural, alteritate, depersonalizare),
pentru că sunt mulți – dar fără Centru.
Sunt ființe ale difracției, ale multiplicării fără rădăcină.

II. Tu și Voi — Ontologie a Adresării

Drumul de la Cei Dintâi la Cei din Urmă
este coborârea din Centru în Mediu,
din Esență în formă.
Este o rază ce se desface.

Aici, „Voi” nu este doar pluralul social,
ci starea ființei care nu mai este în Sine,
ci se reflectă prin ceilalți, într-un sistem de oglinzi.

Drumul de la Cei din Urmă la Cei Dintâi
este întoarcerea din Mediu în Centru,
din „voi” înapoi la „tu” –
din dispersie spre întregire.

III. Dumnezeu, Diavolul și Domnul

• Dumnezeu este „Tu” — Ты, Raz (raza originară, direcția creatoare).
• Diavolul este „Voi” — Вы, Dva (doi, reflexia ruptă de Sursă).
• Domnul este Tu și Voi împreună — TV, sinteză vie,
  Făptuitorul, Făptura și Făptuirea într-un Singur Nume.

✦ Așa cum Lumina se naște din contrastul dintre întuneric și intensitate,
așa și Domnul este întâlnirea dintre direcție (Raz) și cuprindere (Ob),
fără ca ele să se anuleze, ci păstrând identitatea în unire.

IV. Ce fel de ființă ești?

Cum te adresezi tu lui Dumnezeu?
Cu Tu – din adâncul Ființei,
sau cu Voi – de la marginea gândului?

„Tu” ești atunci când ai Centru.
„Voi” ești atunci când te reflectezi doar prin alții, prin statut, prin mască.

„Voi” nu e neapărat pluralul oamenilor,
ci starea celui care a uitat de „Tu-l” din sine.

V. Două drumuri

1. Drumul Cei Dintâi → Cei din Urmă

– Este raza,
– Este izolarea,
– Este ură, rezistență, stingere.

Mulți aleg acest drum.
Este ușor: doar cobori.
Te împrăștii, te pierzi, te împarți.

2. Drumul Cei din Urmă → Cei Dintâi

– Este sfera,
– Este unirea,
– Este iubire, trudă, întoarcere.

Puțini urcă.
Este greu: trebuie să învingi reflexia.
Să aduni ceea ce a fost împrăștiat.
Să redevii întreg.

VI. Stelele

Amintește-ți:
Puterea ține.
Slăbiciunea — eliberează.

Dar ce este fiecare?

 Slăbiciunea:

Este arcașul singur,
care trage săgeți în cerc,
fără țintă, fără rost,
doar ca să nu tacă.

– formează Trupuri fără conștiință,
– desparte părțile din Întreg,
– pierde Esența,
– trăiește în compulsie.

 Puterea:

Sunt arcașii din jurul Esenței,
care trag coordonat, egal, conștient,
spre o țintă comună.

– formează Lucrarea,
– adună onoarea,
– păstrează Sufletul în corp,
– reîntregesc Centrul.

VII. Legea Primordială

Puterea nu înseamnă săgeți multe, ci săgeți unite.
Slăbiciunea nu e lipsa de acțiune, ci lipsa de țintă.

– Săgețile celui din Centru: multe, dar singuratice.
– Săgețile celor din Mediu: una, dar împreună.

Când apare Steaua?

Când Dumnezeu (Raz) trimite Focul,
și Diavolul (Ob) răspunde cu Apă,
iar răspunsul nu distruge, ci răsună,

apare Forma Primordială:
– nu imitarea unei forme,
– ci nașterea ei din echilibru viu.

Așa se naște Steaua:
– o ființă conștientă care luminează fără să ardă.

VIII. Steaua ca destin

Steaua este ființa care a devenit:
– și Rază, și Sferă,
– și Tu, și Voi,
– și Centru, și Mediu,
dar le ține pe toate în același Adevăr.

Steaua nu e doar un simbol.
Este o ființă vie, radiantă, care dă sens și direcție celor din jur.

IX. Rostul Vieții

Pentru toate lumile reflectate,
lucrarea vieții este să te apropii de Cei Dintâi,
să devii Tu din Voi.

Scopul nu este succesul,
nici puterea asupra altora,
ci reîntregirea Ființei.

A fi Stea înseamnă:
– să devii Pivot în Mediu,
– să luminezi fără să judeci,
– să conduci fără să forțezi,
– să chemi fără să comanzi.

X. Mișcarea de devenire

Adevărata viață este mișcare între forme:

– Cum poate o rază să devină sferă?
– Cum poate o temelie să devină început nou?
– Cum poate un drum să nu fie repetare, ci Înnoire?

XI. Întrebarea finală

„Pentru ce toate acestea?”

Pentru a dobândi Dreptul de a te întoarce în Moara lui Dumnezeu
(Мельница – simbol al Ciclului Divin al Ființei)
și a reflecta din nou, în alt chip, dar din același Adevăr.

A fi nou,
A fi veșnic viu,
A fi din nou în Sine.

XII. Reflecție filosofică și teologică

Într-un stat condus de „Voi”,
nimeni nu răspunde pentru nimic,
fiindcă toți se reflectă unii prin alții, fără Centru.

Într-un stat condus de „Tu”,
fiecare devine răspunzător pentru sine,
și fiecare stea este și foc, și ghid, și pace.

Puterea divină ordonează prin esență.
Puterea diavolească controlează prin reflexie.
Un popor care nu are Stele devine mulțime cu steaguri fără sens.

Glosar Ezoteric.

 Ты – Tî

Literal: tu
Etimologie: slavonă veche – formă de adresare intimă, directă
Română veche: „tine”, „tu însuți”, „ființa vie”
Ezoteric: Ființa revelată care are Centru. Este legătura directă cu Dumnezeu. Cine e numit „Tu”, poartă responsabilitatea Esenței.

 Вы – Vî

Literal: voi
Etimologie: slavonă veche – plural de politețe, distanțare
Română veche: „Voințele”, „Mulțimea”, „Ceilalți”
Ezoteric: Ființa reflectată, lipsită de centru personal. Este simbolul pluralității fără rădăcină, al conștiinței delegate.

 Раз – Raz

Literal: unul, rază, început, despărțire
Etimologie: raziti – a porni, a desface, a străluci
Română veche: „rază”, „despicare”, „naștere de direcție”
Ezoteric: Principiul activ, creator. Dumnezeu în aspectul Său de inițiator. Este impulsul vertical care creează lumea.

 Об – Ob

Literal: în jur, rotire, împrejurime
Etimologie: răd. slavă cu sens de cuprindere
Română veche: „împrejurare”, „cuprindere”, „ocrotire”
Ezoteric: Principiul feminin receptiv. Diavolul în aspectul său de oglindă, de apă, de sistem formator.

 Середина – Seredina

Literal: mijloc, centru
Etimologie: slav. seredŭ – mijloc
Română veche: „inimă”, „întru sine”, „răscruce”
Ezoteric: Locul și starea Ființei în esență. Acolo unde toate contrariile se pot întâlni fără a se distruge.

 Среда – Sreda

Literal: mediu, ambianță, lume înconjurătoare
Etimologie: slav. sredŭ – între
Română veche: „împrejurime”, „societate”, „lume”
Ezoteric: Lumea manifestată, spațiul relațiilor, locul unde Esența se reflectă și se multiplică.

 Стяг – Stiag

Literal: steag, pivot, centru de unire
Etimologie: stjagati – a trage împreună, a atrage
Română veche: „steag”, „pivonier”, „chemare”
Ezoteric: Polul în jurul căruia se adună ființele. Simbolul vizibil al unei Stele — adică al unei ființe care atrage fără a impune.

 Достигать – Dostigat’

Literal: a atinge, a realiza
Etimologie: slavă veche – stig = pas, țintă
Română veche: „a se învrednici”, „a ajunge la”, „a dobândi”
Ezoteric: A deveni vrednic prin efort, prin lucrare interioară. Nu este mișcare fizică, ci transfigurare a ființei.

 Звезда – Zvezda

Literal: stea
Etimologie: slav. zvezda = ceea ce strălucește
Română veche: „stea călăuzitoare”, „lumină vie”
Ezoteric: Ființa realizată care luminează fără să ardă. Steaua este ființa care a devenit conștientă în Centru și activă în Mediu.

 Мельница – Melnitsa

Literal: moară
Etimologie: slav. melti – a măcina
Română veche: „moara cerurilor”, „moara firii”
Ezoteric: Taina Ciclului Divin al întrupărilor și reflecțiilor. A fi trecut prin Moară înseamnă a fi fost transformat de Timp și Spațiu spre Esență.

 Першая Форма – PervoForma

Literal: Forma Primordială
Etimologie: pervo- (prim) + forma
Română veche: „Chipul de început”, „Arhetipul viu”
Ezoteric: Momentul în care Echilibrul dintre Dumnezeu și Diavol naște o Ființă în Adevăr. Prima întrupare conștientă a unei Stele.

 Знатный – Znatnîi

Literal: cunoscător, nobil
Etimologie: znati – a cunoaște
Română veche: „nobil cu știință”, „învrednicit prin cunoaștere”
Ezoteric: Cel ce a pătruns Esența, care cunoaște nu prin minte, ci prin Ființă. Este rangul spiritual dobândit în Lucrarea Vieții.

Anatol Basarab.